Iosua 4-6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Pietre de aducere-aminte
4 După ce a isprăvit tot poporul de trecut(A) Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: 2 „Ia(B) doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie. 3 Dă-le porunca următoare: ‘Luaţi de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit(C) preoţii, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le puneţi în locul(D) unde veţi petrece noaptea aceasta’.” 4 Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie, 5 şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, 6 pentru ca acesta să fie un semn de aducere-aminte în mijlocul vostru. Când(E) vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’ 7 să le spuneţi: ‘Apele Iordanului(F) s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte(G) pentru copiii lui Israel.” 8 Copiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei şi le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. 9 Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau chivotul legământului, şi ele au rămas acolo până în ziua de azi. 10 Preoţii care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la deplina împlinire a celor ce poruncise lui Iosua Domnul să spună poporului, potrivit cu tot ce poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să treacă. 11 După ce a isprăvit de trecut tot poporul, chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. 12 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au trecut(H) înarmaţi înaintea copiilor lui Israel, cum le spusese Moise. 13 Aproape patruzeci de mii de bărbaţi, pregătiţi de război, au trecut gata de luptă înaintea Domnului în câmpia Ierihonului. 14 În ziua aceea, Domnul a înălţat(I) pe Iosua înaintea întregului Israel, şi s-au temut de el, cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui. 15 Domnul a zis lui Iosua: 16 „Porunceşte preoţilor care duc(J) chivotul mărturiei să iasă din Iordan.” 17 Şi Iosua a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan.” 18 Când au ieşit preoţii care duceau chivotul legământului Domnului din mijlocul Iordanului şi când au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor şi s-au revărsat(K) ca mai înainte peste toate malurile lui. 19 Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi a tăbărât la Ghilgal(L), la marginea de răsărit a Ierihonului. 20 Iosua a ridicat la Ghilgal cele(M) douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan. 21 El a zis copiilor lui Israel: „Când vor(N) întreba copiii voştri într-o zi pe părinţii lor: ‘Ce înseamnă pietrele acestea?’ 22 să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi: ‘Israel(O) a trecut Iordanul acesta pe uscat’. 23 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat înaintea voastră apele Iordanului până ce aţi trecut, după cum făcuse Domnul, Dumnezeul vostru, la Marea Roşie, pe care a secat-o(P) înaintea noastră până am trecut, 24 pentru ca(Q) toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este(R) puternică şi să vă(S) temeţi totdeauna de Domnul, Dumnezeul vostru.”
Tăierea împrejur
5 Când au auzit(T) toţi împăraţii amoriţilor de la apusul Iordanului şi toţi împăraţii canaaniţilor de lângă(U) mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel până am trecut, li s-a tăiat(V) inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel. 2 În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite(W) de piatră şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.” 3 Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. 4 Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot(X) poporul ieşit din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieşirea lor din Egipt. 5 Tot poporul acela ieşit din Egipt era tăiat împrejur, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur. 6 Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci(Y) de ani prin pustie până la nimicirea întregului neam de oameni de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i(Z) va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară(AA) în care curge lapte şi miere. 7 În locul lor a ridicat pe(AB) copiii lor, şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum. 8 După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără până la vindecare(AC).
Prăznuirea Paştelor. Mana încetează
9 Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara(AD) Egiptului de deasupra voastră.” Şi locului aceluia i-au pus numele(AE) Ghilgal (Prăvălire) până în ziua de azi. 10 Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea(AF) zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. 11 A doua zi de Paşte au mâncat din grâul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. 12 Mana(AG) a încetat a doua zi de Paşte, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.
Descoperirea dumnezeiască
13 Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată, un om(AH) stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă(AI) din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” 14 El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.” Iosua s-a(AJ) aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” 15 Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi(AK) încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa.
Luarea Ierihonului. Nelegiuirea şi pedepsirea lui Acan
6 Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el. 2 Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau(AL) în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul(AM) lui, pe vitejii lui ostaşi. 3 Înconjuraţi cetatea voi, toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. 4 Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii(AN) să sune din trâmbiţe. 5 Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci, zidul cetăţii se va prăbuşi şi poporul să se suie fiecare drept înainte.” 6 Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi şi le-a zis: „Luaţi chivotul legământului şi şapte preoţi să poarte cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului.” 7 Şi a zis poporului: „Porniţi, înconjuraţi cetatea şi bărbaţii înarmaţi să treacă înaintea chivotului Domnului.” 8 După ce a vorbit Iosua poporului, cei şapte preoţi care purtau înaintea Domnului cele şapte trâmbiţe de corn de berbec au pornit şi au sunat din trâmbiţe. Chivotul legământului Domnului mergea în urma lor. 9 Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor, care sunau din trâmbiţe, şi coada(AO) oştirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoţii sunau din trâmbiţe. 10 Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‘Strigaţi!’ Atunci să strigaţi.” 11 Chivotul Domnului a înconjurat cetatea şi i-a dat ocol o dată, apoi au intrat în tabără şi au rămas în tabără peste noapte. 12 Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap şi preoţii(AP) au luat chivotul Domnului. 13 Cei şapte preoţi care purtau cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului au pornit şi au sunat din trâmbiţe. Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi coada oştirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trâmbiţe. 14 Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile. 15 În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. 16 A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! 17 Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea, dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns(AQ) pe solii pe care-i trimiseserăm noi. 18 Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire(AR), căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi(AS) nenoroci. 19 Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului.” 20 Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul(AT) s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate 21 şi au nimicit-o(AU) cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari. 22 Iosua a zis celor doi bărbaţi care iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum(AV) i-aţi jurat.” 23 Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl(AW) ei, pe mama ei, pe fraţii ei şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel. 24 Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul(AX), aurul şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria Casei Domnului. 25 Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui ei şi pe toţi ai ei; ea a locuit(AY) în mijlocul lui Israel până în ziua de azi, pentru că ascunsese solii pe care-i trimisese Iosua să iscodească Ierihonul.
Blestemul lui Iosua asupra Ierihonului
26 Atunci a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat(AZ) să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile!” 27 Domnul(BA) a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea(BB) în toată ţara.
Iosua 4-6
Nouă Traducere În Limba Română
Mărturii pentru posteritate
4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: 2 „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, 3 şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“
4 Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: 5 „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. 6 Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, 7 voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“
8 Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. 9 Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.
10 Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. 11 După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. 12 Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. 13 Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.
14 În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosua în ochii întregului Israel, şi toţi israeliţii s-au temut de el în toate zilele vieţii lui, tot aşa cum se temuseră şi de Moise.
15 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: 16 „Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“
17 „Ieşiţi din Iordan!“ le-a poruncit Iosua preoţilor.
18 Şi preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors în albia lor, inundând din nou ambele maluri ale Iordanului.
19 Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. 20 Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost aşezate de către Iosua la Ghilgal. 21 El le-a zis israeliţilor: „Când urmaşii voştri îşi vor întreba părinţii într-o zi, spunând: «Ce semnificaţie au pietrele acestea?», 22 voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» 23 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteţi traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie[a], când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. 24 Astfel toate popoarele pământului vor cunoaşte că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veţi teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieţii voastre.“
Circumcizia şi Paştele la Ghilgal
5 Când toţi regii amoriţi din partea de apus a Iordanului şi toţi regii canaaniţi de pe ţărm au auzit că Domnul a secat apele Iordanului înaintea israeliţilor până l-am traversat, li s-au înmuiat inimile şi şi-au pierdut curajul înaintea israeliţilor.
2 Atunci Domnul i-a poruncit lui Iosua: „Făureşte-ţi nişte cuţite de cremene şi fă din nou circumcizia israeliţilor!“ 3 Iosua a făcut nişte cuţite de cremene şi i-a circumcis pe israeliţi la Ghivat-Haaralot[b].
4 Motivul pentru care el i-a circumcis, a fost următorul: toţi aceia care ieşiseră din Egipt, şi anume toţi luptătorii[c], muriseră în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt. 5 Aceştia fuseseră circumcişi, dar poporul născut în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt, nu fusese circumcis. 6 Israeliţii au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generaţie de luptători care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu îi va lăsa să vadă ţara despre care Domnul jurase strămoşilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. 7 În locul acestei generaţii, El i-a ridicat pe fiii lor, fii pe care i-a circumcis Iosua. Ei erau necircumcişi pentru că nu fuseseră circumcişi în timpul călătoriilor. 8 După ce a terminat de circumcis pe toţi cei din popor, aceştia au rămas în tabără până s-au vindecat.
9 Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat[d] de peste voi ruşinea Egiptului!“ Şi locul acela a fost numit Ghilgal[e], nume care i-a rămas până în ziua de azi.
10 Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului şi au sărbătorit Paştele în seara celei de-a paisprezecea zi a lunii. 11 În prima zi după Paşte, chiar în acea zi, au mâncat din roadele ţării: azime şi grăunţe prăjite. 12 Mana a încetat la o zi după ce[f] au mâncat din roadele Canaanului, astfel că israeliţii nu au mai avut mană şi, din anul acela, s-au hrănit din roadele ţării.
Căpetenia oştirii Domnului
13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua şi-a ridicat privirea şi a observat un bărbat[g] care stătea înaintea lui, ţinând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el şi l-a întrebat:
– Eşti dintre ai noştri sau dintre duşmanii noştri?
14 – Nu, a răspuns el, ci eu sunt căpetenia[h] oştirii Domnului şi tocmai am sosit.[i]
Iosua a căzut cu faţa la pământ înaintea lui, i s-a închinat şi l-a întrebat:
– Ce spune stăpânul meu robului său?
15 – Dă-ţi jos sandalele din picioare, i-a răspuns căpetenia oştirii Domnului, căci locul pe care stai este sfânt.
Şi Iosua a făcut întocmai.
Cucerirea Ierihonului
6 Ierihonul era închis şi fortificat din cauza israeliţilor. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.
2 Domnul i-a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele şi cu luptătorii lui viteji. 3 Toţi oamenii înarmaţi să mărşăluiască în jurul cetăţii, înconjurând-o o singură dată. Aşa să faceţi timp de şase zile. 4 Şapte preoţi să meargă înaintea Chivotului, purtând fiecare câte o trâmbiţă din corn de berbec[j]. În ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori, iar preoţii să sune din trâmbiţe. 5 Când trâmbiţele din corn de berbec vor suna prelung şi le veţi auzi sunetul, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetăţii va cădea la pământ şi poporul va putea să atace, fiecare bărbat drept înainte!“
6 Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: „Luaţi Chivotul Legământului şi şapte preoţi să poarte trâmbiţele înaintea Chivotului Domnului.“ 7 Apoi a spus poporului: „Porniţi şi înconjuraţi cetatea, iar oamenii înarmaţi să pornească înaintea Chivotului Domnului.“
8 După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele înaintea Domnului au trecut în faţă, sunând din trâmbiţe, iar Chivotul Legământului cu Domnul venea în urma lor. 9 Oamenii înarmaţi au trecut în faţa preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe. 10 Iosua poruncise poporului următorul lucru: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu vă iasă nici un cuvânt din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi! Aşadar doar atunci să strigaţi.
11 Chivotul Domnului a înconjurat o dată cetatea, după care au intrat în tabără şi au petrecut noaptea acolo.
12 A doua zi Iosua s-a trezit în zori. Preoţii au luat Chivotul Domnului, 13 iar cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbiţe. Oamenii înarmaţi mărşăluiau înaintea lor, iar ariergarda mărşăluia în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbiţe. 14 Au mai înconjurat o dată cetatea şi în cea de-a doua zi, după care s-au reîntors în tabără. La fel au procedat timp de şase zile.
15 În ziua a şaptea s-au trezit în zori şi au înconjurat cetatea ca în celelalte dăţi, dar de şapte ori. Aceasta a fost singura zi în care au înconjurat cetatea de şapte ori. 16 A şaptea oară, în timp ce preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: „Strigaţi, fiindcă Domnul v-a dat cetatea! 17 Cetatea cu tot ce-i în ea să fie dată Domnului spre nimicire[k]. Cruţaţi-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, fiindcă a ascuns iscoadele trimise de noi. 18 Nu luaţi nimic din ceea ce trebuie nimicit, pentru ca să nu fiţi şi voi nimiciţi sau să puneţi tabăra lui Israel în pericol de nimicire şi să o tulburaţi. 19 Tot argintul şi tot aurul, precum şi toate obiectele din bronz şi din fier sunt închinate Domnului. Toate acestea vor intra în vistieria Lui.“
20 În timp ce se suna din trâmbiţe, poporul a început să strige. Când s-a auzit sunetul trâmbiţelor şi strigătele puternice ale poporului, zidul s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în cetate, fiecare om în dreptul său şi a capturat cetatea. 21 Au nimicit cu sabia tot ce se afla în cetate: bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân, boi, oi şi măgari.
22 Iosua le-a poruncit iscoadelor: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o afară împreună cu tot ceea ce-i aparţine, după cum i-aţi jurat!“ 23 Tinerele iscoade au intrat şi au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei şi pe fraţii ei împreună cu tot ceea ce-i aparţinea. Au scos afară întreaga familie şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel.
24 Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă şi argintul, aurul şi obiectele din bronz şi din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. 25 Iosua a cruţat viaţa prostituatei Rahab şi a familiei ei, lăsându-i totodată tot ceea ce-i aparţinea. Şi astfel, ea a locuit în poporul Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.
26 Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care va încerca să reconstruiască această cetate a Ierihonului.
Cu preţul întâiului său născut
să-i pună temelia
şi cu preţul celui mai tânăr
să-i aşeze porţile.“
27 Domnul a fost cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.
Footnotes
- Iosua 4:23 Vezi nota de la 2:10
- Iosua 5:3 Ghivat-Haaralot înseamnă Dealul Prepuţurilor
- Iosua 5:4 Cei care aveau peste douăzeci de ani la ieşirea din Egipt; şi în v. 6
- Iosua 5:9 Lit.: am rostogolit; joc de cuvinte cu Ghilgal
- Iosua 5:9 Ghilgal sună asemănător cu termenul ebraic pentru a rostogoli
- Iosua 5:12 Sau: din ziua în care
- Iosua 5:13 Sau: Bărbat
- Iosua 5:14 Sau: Căpetenia
- Iosua 5:14 TM; Unele mss TM, LXX: Sunt căpetenia [Căpetenia] oştirii Domnului şi tocmai am sosit.
- Iosua 6:4 Ebr.: Şofar, instrument de suflat confecţionat din corn de berbec
- Iosua 6:17 Vezi nota de la 2:10; şi în vs. 18, 21
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.