Samariteanca

4 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează^(A) mai mulţi ucenici decât Ioan. ² Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. ³ Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. ⁴ Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, ⁵ a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe^(B) care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. ⁷ A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. ⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. ⁹ Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii^(C), în adevăr, n-au legături cu samaritenii. ¹⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă^(D) vie.” ¹¹ „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? ¹² Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” ¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar oricui^(E) va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se^(F) va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” ¹⁵ „Doamne”, I-a zis^(G) femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”. ¹⁶ „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. ¹⁷ Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. ¹⁸ Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” ¹⁹ „Doamne”, I-a zis femeia, „văd^(H) că eşti proroc. ²⁰ Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta^(I), şi voi ziceţi că în Ierusalim^(J) este locul unde trebuie să se închine oamenii.” ²¹ „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când^(K) nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ce^(L) nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci^(M) mântuirea vine de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh^(N) şi^(O) în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. ²⁴ Dumnezeu^(P) este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” ²⁵ „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne^(Q) spună toate lucrurile”. ²⁶ Isus i-a zis: „Eu^(R), cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.

Trezirea din Samaria

²⁷ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” ²⁸ Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi de vedeţi un om care^(S) mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. ³¹ În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” ³² Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”. ³³ Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” ³⁴ Isus le-a zis: „Mâncarea^(T) Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care^(U) sunt albe acum, gata pentru seceriş. ³⁶ Cine^(V) seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. ³⁷ Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’. ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.” ³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina^(W) mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. ⁴⁰ Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. ⁴² Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine^(X) şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc

⁴³ După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. ⁴⁴ Căci^(Y) El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria^(Z) sa. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci^(AA) fuseseră şi ei la praznic. ⁴⁶ Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde^(AB) prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. ⁴⁷ Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Dacă^(AC) nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” ⁴⁹ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”. ⁵⁰ „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. ⁵¹ Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. ⁵² El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. ⁵³ Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. ⁵⁴ Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

5 După aceea^(AD), era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare^(AE), numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. ³ În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. ⁵ Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” ⁷ „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. ⁸ „Scoală-te^(AF)”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. ⁹ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era^(AG) o zi de Sabat. ¹⁰ Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi^(AH) este îngăduit să-ţi ridici patul”. ¹¹ El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.” ¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’” ¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu^(AI) mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. ¹⁵ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. ¹⁶ Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

Lucrarea Fiului

¹⁷ Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl^(AJ) Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez”. ¹⁸ Tocmai de aceea căutau^(AK) şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea^(AL), astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. ¹⁹ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul^(AM) nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci^(AN) Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. ²¹ În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa^(AO) şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a^(AP) dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine^(AQ) nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine^(AR) ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci^(AS) a trecut din moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi^(AT) vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia. ²⁶ Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. ²⁷ Şi I-a^(AU) dat putere să judece, întrucât^(AV) este Fiu al omului. ²⁸ Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi^(AW) vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce^(AX) au făcut răul vor învia pentru judecată. ³⁰ Eu^(AY) nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu^(AZ) caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan

³¹ Dacă^(BA) Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul^(BB) care mărturiseşte despre mine, şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi^(BC) el a mărturisit pentru adevăr. ³⁴ Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. ³⁵ Ioan era lumina, care este aprinsă şi^(BD) luminează, şi voi^(BE) aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. ³⁶ Dar Eu^(BF) am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările^(BG) acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, care M-a trimis, a^(BH) mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu^(BI) I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa ³⁸ şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. ³⁹ Cercetaţi^(BJ) Scripturile, pentru că socotiţi că în ele^(BK) aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. ⁴⁰ Şi^(BL) nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! ⁴¹ Eu^(BM) nu umblu după slava care vine de la oameni. ⁴² Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum^(BN) puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava^(BO) care vine de la singurul Dumnezeu? ⁴⁵ Să nu credeţi că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este^(BP) cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că^(BQ) el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”