Ioan 19-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Isus este dat în mâinile iudeilor

19 Atunci^(A), Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată. ² Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. ³ Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme. ⁴ Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca^(B) să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El”. ⁵ Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!” le-a zis Pilat. ⁶ Când L-au zărit, preoţii cei mai de seamă şi aprozii au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis^(C) Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El”. ⁷ Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege^(D), şi, după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a^(E) făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu”. ⁸ Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică. ⁹ A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar^(F) Isus nu i-a dat niciun răspuns. ¹⁰ Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul!” ¹¹ „N-ai^(G) avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.” ¹² De atunci, Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă^(H) dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine^(I) se face pe sine împărat este împotriva cezarului.” ¹³ Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte, „Gabata”. ¹⁴ Era^(J) ziua pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” ¹⁵ Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem^(K) alt împărat decât pe cezarul!” ¹⁶ Atunci^(L), L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

¹⁷ Isus, ducându-Şi^(M) crucea, a^(N) ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. ¹⁸ Acolo a fost răstignit şi, împreună cu El, au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte şi altul de alta, iar Isus la mijloc. ¹⁹ Pilat^(O) a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. ²⁰ Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. ²¹ Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ‘Împăratul iudeilor’. Ci scrie că El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor’.” ²² „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat. ²³ Ostaşii^(P), după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. ²⁴ Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie”. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit^(Q) hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi”. Iată ce au făcut ostaşii. ²⁵ Lângă^(R) crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa^(S), şi Maria Magdalena. ²⁶ Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe^(T) ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie^(U), iată fiul tău!” ²⁷ Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!”Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă^(V). ²⁸ După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca^(W) să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. ²⁹ Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus^(X) într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură. ³⁰ Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a^(Y) isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Moartea lui Isus dovedită

³¹ De frică să^(Z) nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci^(AA) era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. ³² Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. ³³ Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, ³⁴ ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă, şi îndată a^(AB) ieşit din ea sânge şi apă. ³⁵ Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. ³⁶ Aceste lucruri s-au întâmplat ca^(AC) să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat”. ³⁷ Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor^(AD) vedea pe cine au străpuns”.

Îngroparea lui Isus

³⁸ După^(AE) aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de^(AF) frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. ³⁹ Nicodim^(AG), care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. ⁴⁰ Au luat deci trupul lui Isus şi l-au^(AH) înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. ⁴¹ În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină, şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁴² Din^(AI) pricină că era Ziua Pregătirii iudeilor, pentru că^(AJ) mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Învierea lui Isus Hristos

20 În ziua^(AK) dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. ² A alergat la Simon Petru şi la celălalt^(AL) ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”. ³ Petru^(AM) şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. ⁴ Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. ⁵ S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile^(AN) de pânză jos, dar n-a intrat. ⁶ Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. ⁷ Iar ştergarul^(AO), care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc, singur. ⁸ Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el şi a văzut, şi a crezut. ⁹ Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură^(AP), Isus trebuia să învieze din morţi. ¹⁰ Apoi, ucenicii s-au întors acasă.

Isus Se arată Mariei

¹¹ Dar^(AQ) Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. ¹² Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare. ¹³ „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus”. ¹⁴ După ce^(AR) a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. ¹⁵ „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau”. ¹⁶ Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică „Învăţătorule!” ¹⁷ „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii^(AS) Mei şi spune-le că Mă^(AT) sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul^(AU) Meu şi Dumnezeul vostru.” ¹⁸ Maria Magdalena s-a^(AV) dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

Isus Se arată ucenicilor

¹⁹ În^(AW) seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ²⁰ Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii^(AX) s-au bucurat când au văzut pe Domnul. ²¹ Isus^(AY) le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum^(AZ) M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” ²² După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! ²³ Celor ce^(BA) le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

Isus Se arată şi lui Toma

²⁴ Toma, zis^(BB) Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. ²⁶ După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” ²⁷ Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi^(BC) degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios”. ²⁸ Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ²⁹ „Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice^(BD) de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

Rostul celor scrise aici

³⁰ Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe^(BE) alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. ³¹ Dar^(BF) lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi^(BG), crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.

Arătarea la Marea Tiberiadei

21 După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: ² Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael^(BH) din Cana Galileii, fiii^(BI) lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte”. „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au suit într-o corabie, şi n-au prins nimic în noaptea aceea. ⁴ Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu^(BJ) ştiau că este Isus. ⁵ „Copii”, le-a zis Isus^(BK), „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. ⁶ El le-a zis^(BL): „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi”. Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. ⁷ Atunci, ucenicul^(BM) pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi. ⁹ Când s-au pogorât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. ¹¹ Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari, şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. ¹² „Veniţi^(BN) de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul. ¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele. ¹⁴ Aceasta era a^(BO) treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morţi.

Isus vesteşte moartea lui Petru

¹⁵ După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”. ¹⁶ I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis^(BP): „Paşte oiţele Mele”. ¹⁷ A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?”Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate^(BQ) le ştii, ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! ¹⁸ Adevărat^(BR), adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.” ¹⁹ A zis lucrul acesta ca să arate cu^(BS) ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine”. ²⁰ Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe^(BT) care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” ²¹ Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” ²² Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până^(BU) voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” ²³ Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” ²⁴ Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim^(BV) că mărturia lui este adevărată. ²⁵ Mai^(BW) sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred^(BX) că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.