Păstorul cel bun

10 „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. ² Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. ³ Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul. ⁴ După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. ⁵ Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” ⁶ Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

Isus, Uşa oilor

⁷ Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. ⁸ Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. ⁹ Eu^(A) sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. ¹⁰ Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. ¹¹ Eu^(B) sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. ¹² Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă^(C) oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. ¹³ Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi. ¹⁴ Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile^(D) Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, ¹⁵ aşa cum^(E) Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi^(F) Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. ¹⁶ Mai am şi alte^(G) oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi^(H) va fi o turmă şi un Păstor. ¹⁷ Tatăl Mă iubeşte, pentru că^(I) Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. ¹⁸ Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am^(J) putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta^(K) este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” ¹⁹ Din pricina acestor cuvinte, iarăşi^(L) s-a făcut dezbinare între iudei. ²⁰ Mulţi dintre ei ziceau: „Are^(M) drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?” ²¹ Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate^(N) un drac să^(O) deschidă ochii orbilor?”

Isus la Praznicul Înnoirii

²² În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. ²³ Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub^(P) pridvorul lui Solomon. ²⁴ Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” ²⁵ „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările^(Q) pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. ²⁶ Dar^(R) voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. ²⁷ Oile^(S) Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. ²⁸ Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu^(T) vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. ²⁹ Tatăl^(U) Meu, care^(V) Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. ³⁰ Eu^(W) şi Tatăl una suntem.” ³¹ Atunci, iudeii^(X) iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. ³² Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu – pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” ³³ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te^(Y) faci Dumnezeu”. ³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu^(Z) este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’? ³⁵ Dacă Legea a numit dumnezei pe^(AA) aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, ³⁶ cum ziceţi voi că hulesc Eu, Cel pe care^(AB) Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis^(AC) în lume? Şi aceasta, pentru că^(AD) am zis: ‘Sunt Fiul^(AE) lui Dumnezeu!’ ³⁷ Dacă^(AF) nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. ³⁸ Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi^(AG) pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că^(AH) Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” ³⁹ La^(AI) auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

Plecarea lui Isus în Pereea

⁴⁰ Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde^(AJ) botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar^(AK) tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat”. ⁴² Şi^(AL) mulţi au crezut în El în locul acela.

Învierea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei^(AM) şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era^(AN) aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. ⁴ Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci^(AO) spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. ⁵ Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a^(AP) mai zăbovit două zile în locul în care era ⁷ şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. ⁸ „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum^(AQ), de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” ⁹ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă^(AR) umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, ¹⁰ dar, dacă^(AS) umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” ¹¹ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme^(AT), dar Mă duc să-l trezesc din somn”. ¹² Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. ¹³ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. ¹⁴ Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. ¹⁵ Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” ¹⁶ Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” ¹⁷ Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. ¹⁸ Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, ¹⁹ mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă. ²¹ Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum, ştiu că orice^(AU) vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” ²³ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. ²⁴ „Ştiu^(AV)”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. ²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea^(AW) şi viaţa^(AX). Cine^(AY) crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” ²⁷ „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred^(AZ) că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. ²⁸ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. ²⁹ Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. ³⁰ Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii^(BA), care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne^(BB), dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. ³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. ³⁴ Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. ³⁵ Isus plângea^(BC). ³⁶ Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” ³⁷ Şi unii din ei au zis: „El, care^(BD) a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” ³⁸ Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. ³⁹ „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. ⁴⁰ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea^(BE) slava lui Dumnezeu?” ⁴¹ Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. ⁴² Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru^(BF) norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” ⁴³ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” ⁴⁴ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa^(BG) înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”. ⁴⁵ Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când^(BH) au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

Sinedriul hotărăşte să-L omoare

⁴⁷ Atunci^(BI), preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce^(BJ) vom face? Omul acesta face multe minuni. ⁴⁸ Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” ⁴⁹ Unul din ei, Caiafa^(BK), care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; ⁵⁰ oare nu^(BL) vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” ⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. ⁵² Şi^(BM) nu numai pentru neamul acela, ci^(BN) şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. ⁵⁴ De aceea^(BO) Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim^(BP), şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

Isus aşteptat în Ierusalim

⁵⁵ Paştele iudeilor erau^(BQ) aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei^(BR) căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” ⁵⁷ Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Maria Îi toarnă mir pe picioare

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde^(BS) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. ² Acolo, I-au^(BT) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. ³ Maria^(BU) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. ⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” ⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea^(BV) punga, lua el ce se punea în ea. ⁷ Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. ⁸ Pe^(BW) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” ⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe^(BX) care-l înviase din morţi. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă^(BY) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, ¹¹ căci^(BZ) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

¹² A doua zi^(CA), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana^(CB)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” ¹⁴ Isus a găsit^(CC) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: ¹⁵ „Nu^(CD) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. ¹⁶ Ucenicii Lui n-au^(CE) înţeles aceste lucruri de la început, dar^(CF), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au^(CG) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. ¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. ¹⁸ Şi^(CH) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi^(CI) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

Isus vorbeşte de moartea Sa

²⁰ Nişte^(CJ) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic ²¹ s-au apropiat de Filip, care^(CK) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. ²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. ²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A^(CL) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele^(CM) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. ²⁵ Cine^(CN) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde^(CO) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. ²⁷ Acum^(CP), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar^(CQ) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi^(CR) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” ²⁹ Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” ³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta^(CS), ci pentru voi. ³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul^(CT) lumii acesteia va fi aruncat afară. ³² Şi după ce^(CU) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe^(CV) toţi oamenii.” ³³ Vorbind^(CW) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. ³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi^(CX) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” ³⁵ Isus le-a zis: „Lumina mai este^(CY) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi^(CZ) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine^(DA) umblă în întuneric nu ştie unde merge. ³⁶ Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii^(DB) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a^(DC) ascuns de ei.

Necredinţa iudeilor

³⁷ Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne^(DD), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” ³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ⁴⁰ „Le-a^(DE) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” ⁴¹ Isaia a spus aceste^(DF) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. ⁴² Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor^(DG) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³ Căci^(DH) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. ⁴⁴ Iar Isus a strigat: „Cine^(DI) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁵ Şi cine^(DJ) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁶ Eu^(DK) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu^(DL) îl judec, căci Eu n-am^(DM) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸ Pe cine^(DN) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul^(DO), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. ⁴⁹ Căci Eu^(DP) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce^(DQ) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. ⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”