Mustrarea lui Israel

În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, vor fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului. În toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“

Păcat şi pedeapsă

„Spune-le că aşa vorbeşte Domnul:

«Cine cade şi nu se mai ridică?
    Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?
De ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum,
    iar Ierusalimul stăruie în apostazie?
Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie
    şi refuză să se întoarcă?
Am ascultat cu atenţie,
    dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Nici unuia nu-i pare rău de răul lui
    şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’.
Toţi îşi încep din nou alergarea,
    ca un cal care se aruncă în luptă.
Până şi barza
    îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri;
turturica, lăstunul şi cocorul[a]
    iau aminte la timpul când trebuie să vină.
Dar poporul Meu
    nu cunoaşte porunca Domnului.

Cum puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi,
    căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
    a transformat-o într-o minciună?
Înţelepţii sunt daţi de ruşine,
    sunt îngroziţi şi capturaţi.
De vreme ce au respins Cuvântul Domnului,
    ce fel de înţelepciune au ei?
10 De aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi
    şi terenurile lor altor proprietari.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
    toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
    toţi înşală.
11 Ei leagă în mod uşuratic
    rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
    când nu este pace.
12 Le este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc?
    Nu, nu le este ruşine deloc;
        nici măcar nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
    şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

13 Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
    Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
    iar frunzele se vor veşteji.
Ceea ce le-am dat
    va fi luat de la ei.[b]»“

14 „De ce mai staţi în aşteptare?
    Adunaţi-vă!
Să intrăm în cetăţile fortificate
    şi să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte
    şi ne dă să bem ape otrăvite,
        pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Aşteptam pacea,
    dar n-a venit nimic bun;
aşteptam un timp de vindecare,
    dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor duşmanilor
    se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
    se cutremură toată ţara;
au venit să devoreze ţara
    şi tot ce cuprinde ea,
        cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

17 „Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi,
    nişte vipere care nu pot fi vrăjite
        şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

18 „Durerea mea nu are leac[c]!
    Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul fiicei poporului meu
    răsună dintr-o ţară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
    Nu mai este Împăratul lui acolo?»“

„De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
    prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

20 „Secerişul a trecut,
    vara s-a terminat,
        iar noi tot nu suntem izbăviţi.

21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
    jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este nici un balsam vindecător în Ghilad?
    Nu este nici un doctor acolo?
De ce nu este vindecare
    pentru rana fiicei poporului meu?

Footnotes

  1. Ieremia 8:7 Identificarea exactă a acestei păsări nu este sigură
  2. Ieremia 8:13 Sensul în ebraică al ultimelor două versuri este nesigur
  3. Ieremia 8:18 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur; sensul termenului este acela de: licărire, voioşie