Ieremia 10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Idolii şi Domnul

10 „Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! ² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu^(A) vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. ³ Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie^(B) un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; ⁴ îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc^(C) cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. ⁵ Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi^[a](D) şi nu^(E) vorbesc; sunt duşi^(F) de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun^(G) rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” ⁶ „Niciunul nu este ca Tine^(H), Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. ⁷ Cine^(I) să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între^(J) toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. ⁸ Toţi, laolaltă, sunt proşti^(K) şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! ⁹ Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur^(L) din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate^(M) de meşteri iscusiţi. ¹⁰ Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu^(N) viu şi un Împărat^(O) veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.” ¹¹ „Aşa să le vorbiţi: ‘Dumnezeii^(P) care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri^(Q) de pe pământ şi de sub ceruri. ¹² Dar El a făcut^(R) pământul prin puterea Lui, a întemeiat^(S) lumea prin înţelepciunea Lui, a întins^(T) cerurile prin priceperea Lui. ¹³ La tunetul^(U) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(V) norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. ¹⁴ Atunci^(W) se arată omul cât este de prost^(X) cu ştiinţa lui şi orice argintar^(Y) rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii^(Z) lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; ¹⁵ sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri^(AA) când va veni pedeapsa. ¹⁶ Dar Cel ce este partea^(AB) lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel^(AC) este seminţia moştenirii Lui –, Domnul oştirilor este Numele^(AD) Lui’.”

Apropierea pedepsei

¹⁷ „Ia din ţară legătura^(AE) cu ce este al tău, tu, care eşti în strâmtorare! ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, de data aceasta voi arunca^(AF) departe pe locuitorii ţării. Îi voi strânge de aproape, ca^(AG) să simtă.’ ¹⁹ ‘Vai de^(AH) mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana!’ Dar eu zic: ‘O nenorocire^(AI) a dat peste mine^(AJ) şi o voi suferi! ²⁰ Cortul^(AK) îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele! ²¹ Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul, pentru aceea n-au propăşit şi li se risipesc toate turmele. ²² Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miazănoapte^(AL) să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină^(AM) de şacali. ²³ Ştiu, Doamne, că soarta omului^(AN) nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă. ²⁴ Pedepseşte-mă, Doamne^(AO), dar cu măsură, şi nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti! ²⁵ Varsă-Ţi^(AP) urgia peste neamurile care^(AQ) nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncă^(AR) pe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa’.”