Habacuc 2

Nouă Traducere În Limba Română

2 Voi sta la locul meu de strajă
    şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii.
Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul
    şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea^[a].

– Scrie viziunea,
    graveaz-o clar pe tăbliţe,
        pentru ca un herald să poată alerga cu ea^[b]!
³ Căci este o viziune care încă aşteaptă vremea împlinirii!
    Ea mărturiseşte despre sfârşit şi nu va minţi!
Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o,
    căci^[c] va veni cu siguranţă şi nu va întârzia!

⁴ Iată, s-a îngâmfat!^[d]
    Nu-i este neprihănit sufletul în el;
        însă cel drept va trăi prin credinţa^[e] lui.
⁵ Într-adevăr, vinul^[f] îl înşală;
    este un om mândru şi niciodată mulţumit^[g];
el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor^[h]
    şi este nesăţios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
    şi adună la sine toate popoarele.

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? –
    şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii^[i]!
⁷ Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat^[j]?
    Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
        Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.
⁸ Fiindcă ai jefuit multe neamuri,
    toate popoarele care vor rămâne te vor jefui!
Căci ai vărsat sângele oamenilor
    şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
        împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

⁹ Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,
    ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt
        şi să scape din mâna nenorocirii!
¹⁰ Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale;
    retezând o mulţime de popoare,
        sufletul tău a păcătuit.^[k]
11 Căci piatra din zid va striga,
    iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!

¹² Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge
    şi întemeiază un oraş prin nedreptate!
¹³ Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor^[l]
    faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul
        şi neamurile se ostenesc pentru nimic?
¹⁴ Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului,
    aşa cum apele acoperă fundul mării.

¹⁵ Vai de cel ce dă semenului său să bea,
    de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată^[m],
        ca să-i vadă goliciunea!
¹⁶ Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă!
    Acum bea şi tu şi clatină-te^[n]!
Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului
    şi va veni ruşinea şi peste slava ta!
¹⁷ Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce^[o] împotriva ta,
    şi nimicirea fiarelor te va îngrozi^[p]
din pricină că ai vărsat sângele oamenilor
    şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
        împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

¹⁸ La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul?
    La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
    deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.
¹⁹ Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!»
    sau pietrei mute: «Scoală-te!»
        Poate ea să dea învăţătură?
Iată că este acoperită cu aur şi argint,
    dar nu este nici o suflare în ea!
²⁰ Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
    Tot pământul să tacă înaintea Lui!“