Geneza 8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Sfârşitul potopului

8 Dumnezeu Şi-a adus aminte^(A) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu^(B) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. ² Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise^(C) şi ploaia^(D) din cer a fost oprită. ³ Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci^(E) de zile, apele s-au micşorat. ⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. ⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra^(F) corabiei pe care o făcuse. ⁷ A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. ⁸ A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. ⁹ Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. ¹⁰ A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. ¹¹ Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. ¹² A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. ¹³ În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. ¹⁴ În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

¹⁵ Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: ¹⁶ „Ieşi din corabie, tu^(G) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! ¹⁷ Scoate afară împreună cu tine toate^(H) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească^(I) şi să se înmulţească pe pământ.” ¹⁸ Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. ¹⁹ Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. ²⁰ Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele^(J) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. ²¹ Domnul a mirosit un miros^(K) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema^(L) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor^(M) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi^(N) tot ce este viu, cum am făcut. ²² Cât va fi pământul^(O), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua^(P) şi noaptea!”