Geneza 50 Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Îngroparea lui Iacov

50 Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat. ² A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze pe tatăl său, şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. ³ Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile. ⁴ După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. ⁵ ‘Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaan». Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, şi după aceea mă voi întoarce’.” ⁶ Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” ⁷ Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, ⁸ toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. ⁹ Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. ¹⁰ Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare şi jalnică, şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile. ¹¹ Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. ¹² Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. ¹³ L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre. ¹⁴ Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

Bunătatea lui Iosif

¹⁵ Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” ¹⁶ Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: ¹⁷ ‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. ¹⁸ Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” ¹⁹ Iosif le-a zis: „Fiţi fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? ²⁰ Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. ²¹ Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

²² Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său, şi a trăit o sută zece ani. ²³ Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui. ²⁴ Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” ²⁵ Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” ²⁶ Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.