¹⁷ Petru le-a făcut^(A) semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc.

Hotărârea Bisericii

¹³ Când au încetat ei de vorbit, Iacov a^(A) luat cuvântul şi a zis:

„Fraţilor, ascultaţi-mă!

¹⁹ Dar n-am văzut pe^(A) niciun alt apostol, decât pe^(B) Iacov, fratele Domnului.

⁹ şi când au cunoscut harul^(A) care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi^(B), mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

¹ Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele^(A) lui Iacov, către cei^(B) chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi^(C) pentru Isus Hristos: ² îndurarea, pacea^(D) şi dragostea să vă fie înmulţite. ³ Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea^(E) noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca^(F) să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. ⁴ Căci^(G) s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi^(H) de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă^(I) în desfrânare harul^(J) Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc^(K) pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. ⁵ Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi, o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri că Domnul^(L), după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a^(M) nimicit pe cei ce^(N) n-au crezut. ⁶ El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe^(O) îngerii care nu şi-au^(P) păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. ⁷ Tot aşa, Sodoma^(Q) şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. ⁸ Totuşi^(R) oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc^(S) dregătoriile. ⁹ Arhanghelul Mihail^(T), când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit^(U) să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre^(V)!” ¹⁰ Aceştia^(W), dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. ¹¹ Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui^(X) Cain! S-au aruncat^(Y) în rătăcirea lui Balaam din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca^(Z) a lui Core! ¹² Sunt^(AA) nişte stânci ascunse la mesele^(AB) voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori^(AC) fără apă, mânaţi^(AD) încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi^(AE); ¹³ nişte valuri^(AF) înfuriate ale mării, care îşi spumegă^(AG) ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora^(AH) le este păstrată negura întunericului pentru vecie. ¹⁴ Şi pentru ei a prorocit Enoh, al^(AI) şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit^(AJ) Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ¹⁵ ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele^(AK) nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” ¹⁶ Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura^(AL) le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc^(AM) pe oameni pentru câştig. ¹⁷ Dar^(AN) voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. ¹⁸ Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor^(AO) fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. ¹⁹ Ei sunt aceia care^(AP) dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii^(AQ), care n-au Duhul. ²⁰ Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă^(AR) sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă^(AS) prin Duhul Sfânt, ²¹ ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi^(AT) îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. ²² Mustraţi pe cei ce se despart de voi; ²³ căutaţi să mântuiţi^(AU) pe unii, smulgându-i^(AV) din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa^(AW) mânjită de carne. ²⁴ Iar^(AX) Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să^(AY) vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, ²⁵ singurului^(AZ) Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum, şi în veci. Amin.