Întoarcerea lui Saul

9 Dar Saul^(A) sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot ² şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ³ Pe drum, când^(B) s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce^(C) Mă prigoneşti?” ⁵ „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu^(D) să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” ⁶ Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce^(E) vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. ⁷ Oamenii^(F) care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. ⁹ Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. ¹⁰ În Damasc era un ucenic numit^(G) Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. ¹¹ Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars^(H). Căci iată, el se roagă. ¹² Şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” ¹³ „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate^(I) relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ¹⁴ ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care^(J) cheamă Numele Tău.” ¹⁵ Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el^(K) este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor^(L), înaintea împăraţilor^(M) şi înaintea fiilor lui Israel, ¹⁶ şi îi^(N) voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” ¹⁷ Anania^(O) a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus^(P) mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să^(Q) te umpli de Duhul Sfânt.” ¹⁸ Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. ¹⁹ După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul^(R) a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. ²⁰ Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că^(S) Isus este Fiul lui Dumnezeu. ²¹ Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el^(T) acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” ²² Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine^(U) pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

²³ După câtva timp, iudeii s-au^(V) sfătuit să-l omoare, ²⁴ şi uneltirea^(W) lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare. ²⁵ Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au^(X) coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă. ²⁶ Când a ajuns^(Y) în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. ²⁷ Atunci^(Z), Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum^(AA) în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. ²⁸ De atunci se ducea^(AB) şi venea împreună cu ei în Ierusalim ²⁹ şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte^(AC), dar^(AD) ei căutau să-l omoare. ³⁰ Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea

³¹ Biserica^(AE) se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea. ³² Pe când cerceta Petru pe^(AF) toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida. ³³ Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. ³⁴ „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te^(AG) vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndată. ³⁵ Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona^(AH) l-au văzut şi s-au^(AI) întors la Domnul.

Vindecarea Tabitei

³⁶ În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de^(AJ) fapte bune şi milostenii. ³⁷ În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus^(AK). ³⁸ Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi”. ³⁹ Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. ⁴⁰ Petru a scos^(AL) pe toată lumea afară, a îngenuncheat^(AM) şi s-a rugat, apoi, s-a întors spre trup şi a^(AN) zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. ⁴¹ El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie. ⁴² Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi^(AO) mulţi au crezut în Domnul. ⁴³ Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar numit Simon^(AP).