Faptele Apostolilor 19-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Ucenicii lui Ioan se fac creştini

19 Pe când era Apolo^(A) în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici, a întâlnit pe câţiva ucenici ² şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am^(B) auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”. ³ „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu^(C) botezul lui Ioan”. ⁴ Atunci, Pavel a zis: „Ioan^(D) a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”. ⁵ Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în^(E) Numele Domnului Isus. ⁶ Când^(F) şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau^(G) în alte limbi şi proroceau. ⁷ Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

⁸ În urmă^(H), Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la^(I) Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. ⁹ Dar, fiindcă^(J) unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău^(K) Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. ¹⁰ Lucrul acesta^(L) a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. ¹¹ Şi Dumnezeu făcea^(M) minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, ¹² până acolo^(N) că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Exorciştii iudei

¹³ Nişte^(O) exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au^(P) încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” ¹⁴ Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. ¹⁵ Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” ¹⁶ Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. ¹⁷ Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi^(Q) i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. ¹⁸ Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească^(R) şi să spună ce făcuseră. ¹⁹ Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. ²⁰ Cu atâta^(S) putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

²¹ După ce^(T) s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a^(U) pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie^(V) să văd şi Roma”. ²² A trimis în Macedonia pe doi din^(W) ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast^(X), iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. ²³ Pe vremea aceea^(Y), s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea^(Z) Domnului. ²⁴ Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin^(AA) câştig cu ele. ²⁵ I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta ²⁶ şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu^(AB) sunt dumnezei. ²⁷ Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” ²⁸ Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” ²⁹ Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius^(AC) şi Aristarh^(AD), tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. ³⁰ Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. ³¹ Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. ³² Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. ³³ Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru^(AE) a făcut^(AF) semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. ³⁴ Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” ³⁵ Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? ³⁶ Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. ³⁷ Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. ³⁸ Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. ³⁹ Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. ⁴⁰ Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” ⁴¹ După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Pavel în Macedonia

20 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a^(AG) plecat în Macedonia. ² A străbătut ţinutul acesta şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, ³ unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar^(AH) iudeii i-au întins curse. Atunci, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. ⁴ Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh^(AI) şi Secund din Tesalonic, Gaius^(AJ) din Derbe, Timotei^(AK), precum şi Tihic^(AL) şi Trofim^(AM) care erau din Asia. ⁵ Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat la Troa. ⁶ Iar noi, după zilele^(AN) Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în^(AO) Troa, unde am stat şapte zile.

Învierea lui Eutih

⁷ În ziua dintâi^(AP) a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să^(AQ) frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. ⁸ În^(AR) odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. ⁹ Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. ¹⁰ Dar Pavel s-a pogorât, s-a^(AS) repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu^(AT) vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”. ¹¹ După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. ¹² Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Pavel la Milet

¹³ Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. ¹⁴ Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene. ¹⁵ De aici am mers pe mare şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion şi a doua zi am venit la Milet. ¹⁶ Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci^(AU) se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să^(AV) fie în Ierusalim de Ziua^(AW) Cincizecimii.

Cuvântarea de rămas-bun

¹⁷ Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii. ¹⁸ Când au venit la el, le-a zis:

„Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din^(AX) ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. ¹⁹ Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe^(AY) care mi le ridicau uneltirile iudeilor. ²⁰ Ştiţi că n-am^(AZ) ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case ²¹ şi să vestesc^(BA) iudeilor şi grecilor pocăinţa^(BB) faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. ²² Şi acum, iată că împins^(BC) de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. ²³ Numai Duhul Sfânt^(BD) mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. ²⁴ Dar eu nu^(BE) ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci^(BF) vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi^(BG) slujba pe^(BH) care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. ²⁵ Şi acum, ştiu^(BI) că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. ²⁶ De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele^(BJ) tuturor. ²⁷ Căci^(BK) nu m-am ferit să vă vestesc tot planul^(BL) lui Dumnezeu. ²⁸ Luaţi seama^(BM) dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a^(BN) pus Duhul Sfânt episcopi^[a], ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care^(BO) a câştigat-o cu^(BP) însuşi sângele Său. ²⁹ Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor^(BQ) vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, ³⁰ şi se vor scula din^(BR) mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. ³¹ De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei^(BS) ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. ³² Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului^(BT) harului Său, care vă^(BU) poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea^(BV) împreună cu toţi cei sfinţiţi. ³³ N-am râvnit nici la argintul^(BW), nici la aurul, nici la hainele cuiva. ³⁴ Singuri ştiţi că^(BX) mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. ³⁵ În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că^(BY), lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” ³⁶ După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat^(BZ) şi s-a rugat împreună cu ei toţi. ³⁷ Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut^(CA) pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat. ³⁸ Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care^(CB) le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.

Pavel îşi ia rămas-bun de la ucenicii din Tir

21 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de-acolo la Patara. ² Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat. ³ Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. ⁴ Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii^(CC), prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. ⁵ Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum, şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat^(CD) pe mal şi ne-am rugat. ⁶ Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alţii şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă^(CE).

Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea. Prorocia lui Agab

⁷ După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi. ⁸ A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul^(CF), care^(CG) era unul din cei şapte, şi am găzduit la el. ⁹ El avea patru fete fecioare care^(CH) proroceau. ¹⁰ Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab^(CI) s-a pogorât din Iudeea ¹¹ şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa^(CJ) vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor’.” ¹² Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. ¹³ Atunci, Pavel a răspuns: „Ce^(CK) faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” ¹⁴ Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia^(CL) Domnului!” ¹⁵ După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim. ¹⁶ Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim în Templu

¹⁷ Când^(CM) am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. ¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov^(CN) şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. ¹⁹ După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit^(CO) cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin^(CP) slujba lui. ²⁰ Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă^(CQ) pentru Lege. ²¹ Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. ²² Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. ²³ Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. ²⁴ Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă^(CR) capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea. ²⁵ Cu privire la neamurile care au crezut, noi^(CS) am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.” ²⁶ Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a^(CT) intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească^(CU) sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

²⁷ Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii^(CV) din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au^(CW) pus mâinile pe el ²⁸ şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care^(CX) propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia, ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest locaş sfânt.” ²⁹ În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim^(CY) efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu. ³⁰ Toată cetatea s-a pus în mişcare^(CZ) şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată. ³¹ Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. ³² Acesta^(DA) a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel. ³³ Atunci, căpitanul s-a apropiat, a^(DB) pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut. ³⁴ Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. ³⁵ Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, ³⁶ căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte^(DC) cu el!”

Pavel cere voie să vorbească

³⁷ Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte? ³⁸ Nu cumva^(DD) eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” ³⁹ „Eu^(DE) sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” ⁴⁰ După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a^(DF) făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: