Faptele Apostolilor 11-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea

11 Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. ² Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl^(A) mustrau cei tăiaţi împrejur ³ şi ziceau: „Ai^(B) intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi^(C) ai mâncat cu ei”. ⁴ Petru a început să le spună pe^(D) rând cele întâmplate. El a zis: ⁵ „Eram^(E) în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine. ⁶ Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului. ⁷ Şi am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie şi mănâncă’. ⁸ Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea’. ⁹ Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat’. ¹⁰ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer. ¹¹ Şi iată că, îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram. ¹² Duhul^(F) mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti^(G) şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului. ¹³ El^(H) ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: ‘Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, ¹⁴ care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu şi toată casa ta’. ¹⁵ Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca^(I) şi peste noi la început. ¹⁶ Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan^(J) a botezat cu apă, dar voi^(K) veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt’. ¹⁷ Deci^(L), dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine^(M) eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” ¹⁸ După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci^(N) şi neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa”.

Barnaba şi Saul la Antiohia

¹⁹ Cei ce^(O) se împrăştiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. ²⁰ Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor^(P) şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. ²¹ Mâna^(Q) Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au^(R) întors la Domnul. ²² Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba^(S) până la Antiohia. ²³ Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat^(T) pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. ²⁴ Căci Barnaba era un om de bine, plin^(U) de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi^(V) destul de mult norod s-a adaos la Domnul. ²⁵ Barnaba s-a dus apoi la Tars^(W), ca să caute pe Saul ²⁶ şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab

²⁷ În vremea aceea, s-au pogorât nişte proroci^(X) din Ierusalim la Antiohia. ²⁸ Unul din ei, numit Agab^(Y), s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. ²⁹ Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor^(Z) fraţilor care locuiau în Iudeea, ³⁰ ceea ce^(AA) au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri^[a] prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Petru izbăvit din temniţă

12 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască, ² şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele^(AB) lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele^(AC) Praznicului Azimilor.) ⁴ După ce l-a prins^(AD) şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului. ⁵ Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. ⁶ În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. ⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul^(AE) a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. ⁸ Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”. ⁹ Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără^(AF) să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are^(AG) o vedenie. ¹⁰ După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea^(AH) li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. ¹¹ Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a^(AI) trimis pe îngerul Său şi m-a^(AJ) scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”. ¹² După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a^(AK) îndreptat spre casa Mariei, mama lui^(AL) Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau^(AM). ¹³ A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. ¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. ¹⁵ „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este^(AN) îngerul lui”. ¹⁶ Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut. ¹⁷ Petru le-a făcut^(AO) semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc. ¹⁸ Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru. ¹⁹ Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara^(AP) lor se hrănea din ţara împăratului. ²¹ Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. ²² Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” ²³ Îndată l-a^(AQ) lovit un înger al Domnului, pentru că nu^(AR) dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. ²⁴ Însă Cuvântul^(AS) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea. ²⁵ Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând^(AT) cu ei pe Ioan^(AU), zis şi Marcu.

Barnaba şi Saul. Elima

13 În^(AV) Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba^(AW), Simon, numit Niger, Luciu^(AX) din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. ² Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte^(AY) pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la^(AZ) care i-am chemat”. ³ Atunci, după ce au postit^(BA) şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. ⁴ Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru^(BB). ⁵ Ajunşi la Salamina, au vestit^(BC) Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan^(BD). ⁶ După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un^(BE) vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, ⁷ care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁸ Dar Elima^(BF), vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. ⁹ Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin^(BG) de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el ¹⁰ şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul^(BH) dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum, iată că mâna^(BI) Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. ¹² Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei

¹³ Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan^(BJ) s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. ¹⁴ Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat^(BK) în sinagogă şi au şezut jos. ¹⁵ După citirea^(BL) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt^(BM) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. ¹⁶ Pavel s-a sculat, a făcut^(BN) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care^(BO) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel a^(BP) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta^(BQ), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi^(BR) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. ¹⁸ Timp^(BS) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. ¹⁹ Şi, după ce a nimicit^(BT) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a^(BU) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. ²⁰ După aceste lucruri le-a^(BV) dat judecători, până^(BW) la prorocul Samuel. ²¹ Ei au cerut atunci^(BX) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, ²² apoi l-a înlăturat^(BY) şi le-a^(BZ) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am^(CA) găsit pe David, fiul lui Iese, om^(CB) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. ²³ Din^(CC) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa^(CD) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor^(CE), care este Isus. ²⁴ Înainte^(CF) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. ²⁵ Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine^(CG) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ ²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă^(CH) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. ²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut^(CI) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit^(CJ) cuvintele prorocilor, care^(CK) se citesc în fiecare Sabat. ²⁸ Măcar că^(CL) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi^(CM) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. ²⁹ Şi^(CN), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos^(CO) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar^(CP) Dumnezeu L-a înviat din morţi. ³¹ El^(CQ) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din^(CR) Galileea la Ierusalim şi care^(CS), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. ³² Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa^(CT) făcută părinţilor noştri, ³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu^(CU) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. ³⁴ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi^(CV) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. ³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu^(CW) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. ³⁶ Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit^(CX), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. ³⁷ Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. ³⁸ Să ştiţi dar, fraţilor, că în El^(CY) vi se vesteşte iertarea păcatelor, ³⁹ şi oricine crede este iertat prin El^(CZ) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. ⁴⁰ Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci^(DA): ⁴¹ ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”

Prigonirea iudeilor

⁴² Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. ⁴³ Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i^(DB) îndemnau să stăruie în harul^(DC) lui Dumnezeu. ⁴⁴ În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁴⁵ Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse^(DD) de Pavel şi-l batjocoreau. ⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia^(DE) vestit mai întâi vouă, dar^(DF), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem^(DG) spre neamuri. ⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am^(DH) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” ⁴⁸ Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi^(DI) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. ⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. ⁵⁰ Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit^(DJ) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. ⁵¹ Pavel^(DK) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, ⁵² în timp ce ucenicii erau plini^(DL) de bucurie şi de Duhul Sfânt.