Ezra 9
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Rugăciunea lui Ezra
9 După ce s-a sfârşit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine şi au zis: „Poporul lui Israel, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit(A) de popoarele acestor ţări şi au făcut(B) urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. 2 Căci şi-au(C) luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor şi au amestecat(D) neamul(E) sfânt cu popoarele ţărilor acestora. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.” 3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat(F) hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos mâhnit(G). 4 Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce se temeau(H) de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Şi eu am stat jos mâhnit până la jertfa de seară(I). 5 Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins(J) mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis: 6 „Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e(K) ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile(L) noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au ajuns(M) până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte(N) vinovaţi până în ziua de azi şi din pricina fărădelegilor noastre am(O) fost daţi noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri în mâinile împăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului şi ruşinii(P) care ne acoperă astăzi faţa. 8 Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze(Q) ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci(R) suntem robi, dar Dumnezeu(S) nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa(T) împăraţilor perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru şi să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost(U) în Iuda şi la Ierusalim. 10 Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care ni le poruncisei prin robii Tăi, prorocii, zicând: ‘Ţara în care intraţi s-o stăpâniţi este o ţară întinată(V) de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor. 12 Să nu(W) daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri şi să nu vă pese(X) niciodată nici de propăşirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veţi ajunge tari, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării şi o veţi lăsa(Y) pe veci moştenire fiilor voştri.’ 13 După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele şi a marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit(Z) după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi, 14 să începem iarăşi să călcăm(AA) poruncile Tale şi să ne încuscrim(AB) cu aceste popoare urâcioase? N-ar(AC) izbucni atunci iarăşi mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămăşiţă, nici robi izbăviţi? 15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept(AD), căci astăzi noi suntem o rămăşiţă de robi izbăviţi. Iată-ne înaintea(AE) Ta ca nişte(AF) vinovaţi şi din această pricină nu putem sta(AG) înaintea Ta.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.