¹² „Fiul omului, fă un cântec de jale^(A) asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune^(B) şi desăvârşit în frumuseţe. ¹³ Stăteai în Eden^(C), grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele^(D) şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. ¹⁴ Erai un heruvim^(E) ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele^(F) cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. ¹⁵ Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. ¹⁶ Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor^(G), din mijlocul pietrelor scânteietoare. ¹⁷ Ţi s-a îngâmfat^(H) inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. ¹⁸ Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. ¹⁹ Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit^(I) şi nu vei mai fi niciodată!»’ ”