Ezechiel 48

Nouă Traducere În Limba Română

Noua împărţire administrativă a ţării

48 Numele seminţiilor moştenitoare sunt acestea: de la marginea de nord, de-a lungul drumului spre Hetlon, de la Lebo-Hamat^[a] spre Haţar-Enan, până la hotarul de nord al Damascului dinspre Hamat, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Dan.

² De la hotarul cu Dan, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Aşer.

³ De la hotarul cu Aşer, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Neftali.

⁴ De la hotarul cu Neftali, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Manase.

⁵ De la hotarul cu Manase, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Efraim.

⁶ De la hotarul cu Efraim, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Ruben.

⁷ De la hotarul cu Ruben, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Iuda.

⁸ De la hotarul cu Iuda, de la răsărit la apus, să fie ţinutul sfânt adus ca dar; să aibă douăzeci şi cinci de mii de coţi^[b] lăţime, iar lungimea lui să fie cât una din părţile de la răsărit la apus; Lăcaşul să fie în mijlocul lui. ⁹ Din acest dar, o suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi^[c] lăţime să fie a Domnului. ¹⁰ Acest dar sfânt să fie al preoţilor: în nord să aibă o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, în apus să aibă o lăţime de zece mii de coţi, în răsărit tot zece mii de coţi, iar în sud o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi; Lăcaşul să fie în mijlocul ţinutului. ¹¹ El să fie dat preoţilor consacraţi, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Mea şi nu s-au dus în rătăcire ca leviţii, atunci când israeliţii rătăceau departe de Mine. ¹² Să fie al preoţilor, ca un dar din suprafaţa sfântă a ţării, un loc preasfânt lângă hotarul leviţilor.

¹³ Leviţii să aibă o parte lângă hotarul preoţilor, de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi de zece mii de coţi lăţime; pe toată lungimea să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi pe lăţime să fie de zece mii de coţi. ¹⁴ Nu vor putea să vândă sau să schimbe şi nici să înstrăineze această cea mai bună parte a ţării, căci este sfântă pentru Domnul.

¹⁵ Suprafaţa rămasă, adică cinci mii de coţi^[d] pe lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi pe lungime, să fie dată ca loc pentru folosul cetăţii, pentru locuinţe şi pentru păşune. Cetatea să fie în mijlocul ei. ¹⁶ Iată care să-i fie măsurile: în partea de nord – patru mii cinci sute de coţi^[e], în partea de sud – patru mii cinci sute, în partea de răsărit – patru mii cinci sute şi în partea de apus – patru mii cinci sute. ¹⁷ Păşunea pentru cetate să fie de două sute cincizeci de coţi^[f] în partea de nord, două sute cincizeci în partea de sud, două sute cincizeci în partea de răsărit şi două sute cincizeci în partea de apus. ¹⁸ Pământul care mai rămâne pe lungime, alături de ţinutul sfânt, va fi de zece mii de coţi în partea de răsărit şi zece mii în partea de apus, de-a lungul ţinutului sfânt. Recolta lui să fie folosită pentru hrana lucrătorilor cetăţii. ¹⁹ Lucrătorii cetăţii, care îl vor cultiva, vor fi din toate seminţiile lui Israel. ²⁰ Tot ţinutul sfânt să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lăţime, o suprafaţă pătrată care cuprinde şi proprietatea cetăţii.

²¹ Ceea ce mai rămâne de-o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii să fie a prinţului, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai ţinutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietăţile seminţiilor. Aceste suprafeţe vor fi ale prinţului. Ţinutul sfânt şi Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor. ²² Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în mijlocul proprietăţii prinţului. Tot ţinutul dintre hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin să fie al prinţului.

²³ Iată celelalte seminţii moştenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.

²⁴ De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.

²⁵ De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.

²⁶ De la hotarul cu Isahar, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Zabulon.

²⁷ De la hotarul cu Zabulon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Gad.

²⁸ De la hotarul lui Gad, în partea de sud, hotarul să meargă spre sud, de la Tamar înspre apele de la Meribat-Kadeş şi apoi de-a lungul Râului Egiptului^[g] până la Marea cea Mare^[h].

²⁹ Aceasta este ţara pe care va trebui s-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire seminţiilor lui Israel şi acestea sunt proprietăţile lor, zice Stăpânul Domn.

Porţile Ierusalimului

³⁰ Iată care vor fi ieşirile cetăţii: în partea de nord, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, ³¹ vor fi trei porţi (porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel): o poartă pentru Ruben, o poartă pentru Iuda şi o poartă pentru Levi;

³² în partea de răsărit, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Iosif, o poartă pentru Beniamin şi o poartă pentru Dan;

³³ în partea de sud, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Simeon, o poartă pentru Isahar şi o poartă pentru Zabulon;

³⁴ în partea de apus, care măsoară patru mii cinci sute de coţi, vor fi trei porţi: o poartă pentru Gad, o poartă pentru Aşer şi o poartă pentru Neftali.

³⁵ De jur împrejurul cetăţii vor fi optsprezece mii de coţi^[i] şi, din ziua aceea, numele ei va fi: «Domnul este acolo^[j]»“.