Ezechiel 37

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Întoarcerea lui Israel şi unirea celor două împărăţii

37 Mâna^(A) Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul^(B) Domnului şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. ² M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, Tu ştii^(C) lucrul acesta!” ⁴ El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: ‘Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului! ⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu către oasele acestea: «Iată că voi face^(D) să intre în voi un duh, şi veţi învia! ⁶ Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi şi veţi învia. Şi veţi şti^(E) că Eu sunt Domnul.»’ ” ⁷ Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! ⁸ M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele. ⁹ El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Duhule, vino^(F) din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»’ ” ¹⁰ Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat^(G) duhul în ei şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr. ¹¹ El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ‘Ni s-au uscat oasele^(H), ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!’ ¹² De aceea, proroceşte şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu^(I), şi vă voi aduce^(J) iarăşi în ţara lui Israel. ¹³ Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! ¹⁴ Voi pune Duhul Meu^(K) în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul.»’ ” ¹⁵ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹⁶ „Fiul omului, ia^(L) o bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iuda şi pentru copiii^(M) lui Israel, care sunt tovarăşii lui.’ Ia apoi o altă bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.’ ¹⁷ După aceea, împreună-le^(N) una cu alta într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta. ¹⁸ Şi, când îţi vor zice copiii poporului tău: ‘Nu vrei^(O) să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?’ ¹⁹ să le răspunzi^(P): ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că voi lua toiagul^(Q) de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel, care-i sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.»’ ²⁰ Toiegele de lemn pe care vei scrie, să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii^(R) lor. ²¹ Şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, voi lua^(S) pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. ²² Voi face^(T) din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur^(U) împărat şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. ²³ Nici nu^(V) se vor mai spurca prin idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate^(W) din toate abaterile cu care au păcătuit şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor. ²⁴ Robul^(X) Meu David va fi împărat peste ei şi toţi vor avea un singur^(Y) păstor. Vor urma^(Z) poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. ²⁵ Vor locui^(AA) iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea ei, copiii lor şi copiii copiilor lor pe vecie şi Robul Meu^(AB) David va fi voievodul lor în veci^(AC). ²⁶ Voi încheia cu ei un legământ de pace^(AD), care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi^(AE) şi voi pune Locaşul^(AF) Meu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. ²⁷ Locuinţa^(AG) Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul^(AH) lor şi ei vor fi poporul Meu. ²⁸ Şi neamurile vor şti^(AI) că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte^(AJ) pe Israel, când Locaşul Meu cel Sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.»’ ”