33 Domnul i-a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului şi îndreaptă-te spre ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: «Seminţei[a] tale i-o voi da.» Voi trimite un Înger[b] înaintea ta şi îi voi izgoni pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. Îndreaptă-te deci spre ţara aceasta în care curge lapte şi miere. Dar Eu Însumi nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă mistui pe drum, căci sunteţi un popor încăpăţânat.“

Când a auzit poporul aceste cuvinte aspre, a început să plângă şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Aşa să le spui israeliţilor: «Sunteţi un popor încăpăţânat; dacă pentru o clipă aş veni împreună cu voi, v-aş mistui. De aceea daţi-vă podoabele jos şi apoi mă voi hotărî ce voi face cu voi.»“ Aşadar, israeliţii şi-au scos podoabele la muntele Horeb.

Moise luase un cort şi îl întinsese în afara taberei, la o oarecare distanţă. El l-a numit „cortul întâlnirii“[c]. Toţi aceia care doreau să-L întrebe pe Domnul, mergeau la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. Când se ducea Moise la cort, tot poporul se ridica în picioare şi fiecare om stătea la intrarea cortului său şi îl urmărea cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. Când Moise intra în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. 10 Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica şi se pleca cu faţa la pământ, fiecare la intrarea cortului său. 11 Domnul obişnuia să vorbească cu Moise gură către gură, aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără; dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu se îndepărta de cort.

12 Moise I-a zis Domnului:

– Tu îmi porunceşti să conduc poporul acesta, dar nu-mi spui pe cine vei trimite cu mine, deşi mi-ai zis că mă cunoşti pe nume şi că am găsit bunăvoinţă la Tine. 13 Dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, descoperă-mi căile Tale ca să Te cunosc şi să continui să am parte de bunăvoinţa Ta. Gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău.

14 – Prezenţa Mea te va însoţi şi îţi voi da odihnă, i-a răspuns Domnul.

15 – Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, a spus Moise, nu ne trimite de aici. 16 Cum se va şti că eu şi poporul Tău am găsit bunăvoinţă la Tine, dacă nu vei merge cu noi? În felul acesta eu şi poporul Tău vom fi deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului.

17 Domnul i-a răspuns lui Moise:

– Voi face ceea ce ai cerut, căci ai parte de bunăvoinţă din partea Mea şi te cunosc pe nume.

18 Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise.

19 – Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea, i-a răspuns El, şi voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă. 20 Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut. 21 Iată un loc lângă Mine unde să stai pe stâncă, a continuat Domnul. 22 Când va trece slava Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii, iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea, în timp ce voi trece. 23 Apoi Îmi voi lua mâna şi Mă vei vedea din spate. Faţa Mea însă nu poate fi văzută.

Footnotes

  1. Exodul 33:1 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  2. Exodul 33:2 TM; LXX: Îngerul Meu
  3. Exodul 33:7 Nu acelaşi cu Tabernaculul, care trebuia să ocupe un loc special în mijlocul taberei, ci o structură temporară până la finalizarea Tabernaculului

Moise se roagă pentru poporul amărât

33 Domnul a zis lui Moise: „Du-te şi porneşte de aici cu(A) poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: ‘Seminţei(B) tale o voi da!’ Voi(C) trimite înaintea ta un înger şi voi(D) izgoni pe canaaniţi, amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi. Suie-te în(E) ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar(F) Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc(G) pe drum, căci eşti un popor(H) încăpăţânat.” Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au(I) întristat şi(J) nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. Şi Domnul a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: ‘Voi(K) sunteţi un popor încăpăţânat; numai o clipă dacă M-aş sui în(L) mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine, şi voi(M) vedea ce-ţi voi face’.” Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele şi au plecat de la Muntele Horeb.

Moise mergând la cort

Moise a luat cortul lui şi l-a(N) întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit cortul întâlnirii. Şi toţi cei ce(O) întrebau pe Domnul se duceau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără. Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la(P) uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort. Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul(Q) vorbea cu Moise. 10 Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca(R) cu faţa la pământ la uşa cortului lui. 11 Domnul(S) vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi, Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu

12 Moise a zis Domnului: „Iată(T), Tu îmi zici: ‘Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‘Eu(U) te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’ 13 Acum, dacă(V) am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi(W) căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul(X) Tău!” 14 Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi(Y) cu tine şi îţi voi da(Z) odihnă.” 15 Moise i-a zis: „Dacă(AA) nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. 16 Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu(AB) când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi(AC) deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?” 17 Domnul a zis lui Moise: „Voi(AD) face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai(AE) căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” 18 Moise a zis: „Arată-mi(AF) slava Ta!” 19 Domnul a răspuns: „Voi(AG) face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă(AH) îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” 20 Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate(AI) omul să Mă vadă şi să trăiască!” 21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. 22 Şi când va trece slava Mea, te voi pune în(AJ) crăpătura stâncii şi te voi acoperi(AK) cu mâna Mea până voi trece. 23 Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu(AL) se poate vedea.”