Deşertăciunea plăcerilor

„Am zis atunci inimii mele:

«Voi încerca veselia,
    să văd dacă este bună!»
        Dar iată că şi aceasta este deşertăciune!
Am zis despre râs: «Este o nebunie!»,
    iar despre veselie – «Ce folos are?»

Am hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înţelepciune – şi să îmbrăţişez astfel nebunia, până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puţinele zile ale vieţii lor.

Mi-am lărgit lucrările: mi-am construit case şi mi-am sădit vii, mi-am amenajat grădini şi parcuri şi am plantat în ele pomi cu tot felul de roade. Mi-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulţimea pomilor ce au răsărit. Mi-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casă; am avut turme – vite şi oi – am avut mai multe dobitoace decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine la Ierusalim. Mi-am strâns argint şi aur, bogăţii împărăteşti şi provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi mi-am luat ceea ce le place cel mai mult bărbaţilor, şi anume una sau mai multe femei[a]. M-am îmbogăţit şi am sporit în avuţie mai mult decât predecesorii mei de la Ierusalim şi, cu toate acestea, mi-am păstrat şi înţelepciunea.

10 Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii
    şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie,
căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea
    şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.
11 Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
    şi la toată truda cu care le făcusem,
am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt
    şi că nu există nici un câştig sub soare.

Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

12 Am cântărit apoi înţelepciunea,
    nebunia şi prostia.
Ce poate să facă urmaşul împăratului
    decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?
13 Am înţeles că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât prostia,
    cu cât lumina este mai de folos decât întunericul.
14 Înţeleptul ştie să-şi folosească ochii,
    dar prostul umblă în întuneric.
Am înţeles însă
    că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

15 Atunci mi-am zis în sinea mea:
    «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului,
        atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?»
Şi am continuat în inima mea:
    «Şi aceasta este o deşertăciune!»
16 Căci pomenirea înţeleptului
    nu este mai veşnică decât a prostului;
în zilele următoare deja totul este dat uitării;
    la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.
17 Am ajuns astfel să urăsc viaţa,
    pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare,
        căci totul este deşertăciune şi goană după vânt!

Deşertăciunea ostenelii

18 Mi-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine. 19 Cine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare ... Şi aceasta este deşertăciune! 20 M-am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare, 21 căci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău! 22 Căci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare? 23 În toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!

24 Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu, 25 căci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El? 26 Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“

Footnotes

  1. Eclesiastul 2:8 Sensul expresiei în ebraică este nesigur; sau: concubine, fiind vorba despre un harem; LXX, Siriacă: un paharnic şi femei-paharnic