Ecclesiast 7  Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 Mai mult face un nume^(A) bun decât untdelemnul mirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. ² Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. ³ Mai^(B) bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. ⁴ Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. ⁵ Mai^(C) bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. ⁶ Căci^(D) râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune. ⁷ Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept şi^(E) mita strică inima. ⁸ Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel^(F) bun la suflet decât cel îngâmfat. ⁹ Nu^(G) te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor. ¹⁰ Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. ¹¹ Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire şi chiar mai mult pentru cei^(H) ce văd soarele. ¹² Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. ¹³ Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine^(I) poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? ¹⁴ În^(J) ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el. ¹⁵ Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană^(K) care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. ¹⁶ Nu^(L) fi prea neprihănit şi^(M) nu te arăta prea înţelept. Pentru^(N) ce să te pierzi singur? ¹⁷ Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? ¹⁸ Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. ¹⁹ Înţelepciunea^(O) face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. ²⁰ Fiindcă pe pământ nu este niciun^(P) om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. ²¹ Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! ²² Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. ²³ Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am^(Q) zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. ²⁴ Cu mult mai departe^(R) decât era mai înainte şi ce adâncă^(S)! Cine o va putea găsi? ²⁵ M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile^(T) cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei. ²⁶ Şi^(U) am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. ²⁷ Iată ce am găsit, zice Eclesiastul^(V), cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; ²⁸ iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un^(W) om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. ²⁹ Numai, iată ce am găsit: că^(X) Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei^(Y) umblă cu multe şiretenii.