Ecclesiast 6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Averea şi cinstea sunt tot deşertăciuni

6 Este^(A) un rău pe care l-am văzut sub soare şi care se întâlneşte des între oameni. ² Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii şi slavă; aşa^(B) că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul, dar^(C) Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare. ³ Chiar dacă un om ar avea o sută de copii şi ar trăi mulţi ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el şi dacă^(D) nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai^(E) fericită decât el. ⁴ Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric şi numele îi rămâne acoperit cu întuneric; ⁵ n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi de aceea este mai bine de ea decât de omul acela. ⁶ Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc? ⁷ Toată^(F) truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată. ⁸ Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii? ⁹ Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt. ¹⁰ Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat demult: se ştie că este din pământ şi nu^(G) poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el. ¹¹ Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea? ¹² Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o^(H) umbră? Şi cine^(I) poate să spună omului ce va fi după el sub soare?