Apocalipsa 19

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

19 După aceea, am auzit^(A) în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea^(B), slava, cinstea şi puterea! ² Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate^(C) şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat^(D) sângele robilor Săi din mâna ei.” ³ Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul^(E) ei se ridică în sus în vecii vecilor!” ⁴ Şi cei^(F) douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin!^(G) Aleluia!” ⁵ Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi^(H) pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi^(I) mari!” ⁶ Şi^(J) am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul^(K), Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. ⁷ Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a^(L) venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit ⁸ şi i s-a dat^(M) să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul^(N) subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) ⁹ Apoi mi-a zis: „Scrie: ‘Ferice^(O) de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea^(P) sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ ” ¹⁰ Şi m-am^(Q) aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te^(R) să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care^(S) păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) ¹¹ Apoi^(T) am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un^(U) cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios^(V)” şi „Cel adevărat” şi El judecă^(W) şi Se luptă cu dreptate. ¹² Ochii^(X) Lui erau ca para focului; capul^(Y) îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi^(Z) purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. ¹³ Era^(AA) îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul^(AB) lui Dumnezeu”. ¹⁴ Oştile^(AC) din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate^(AD) cu in subţire, alb şi curat. ¹⁵ Din gura^(AE) Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care^(AF) le va cârmui cu un toiag de fier. Şi^(AG) va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. ¹⁶ Pe haină şi pe coapsă avea^(AH) scris numele acesta: „Împăratul^(AI) împăraţilor şi Domnul domnilor”. ¹⁷ Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor^(AJ) păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi^(AK), adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ¹⁸ ca^(AL) să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!” ¹⁹ Şi^(AM) am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. ²⁰ Şi^(AN) fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi^(AO) se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia^(AP) au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care^(AQ) arde cu pucioasă. ²¹ Iar ceilalţi au fost ucişi^(AR) cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate^(AS) păsările s-au^(AT) săturat din carnea lor.