Apocalipsa 14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

14 Apoi m-am uitat şi iată că Mielul^(A) stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o^(B) sută patruzeci şi patru de mii, care^(C) aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. ² Şi am auzit venind din cer un glas ca^(D) un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta^(E) şi cântau^(F) din alăutele lor. ³ Cântau o cântare^(G) nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. ⁴ Ei nu s-au întinat cu femei, căci^(H) sunt verguri^[a] şi^(I) urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost^(J) răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod^(K) pentru Dumnezeu şi pentru Miel. ⁵ Şi în^(L) gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt^(M) fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ⁶ Şi am văzut un alt înger care zbura^(N) prin mijlocul cerului cu o^(O) Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui^(P) neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. ⁷ El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă^(Q) de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă^(R) Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” ⁸ Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A^(S) căzut, a căzut Babilonul, cetatea^(T) cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” ⁹ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva^(U) fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea^(V) şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat^(W) neamestecat în^(X) paharul mâniei Lui şi va fi chinuit^(Y) în foc^(Z) şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. ¹¹ Şi fumul^(AA) chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! ¹² Aici^(AB) este răbdarea sfinţilor, care^(AC) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” ¹³ Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: ‘Ferice^(AD) de acum încolo de morţii care^(AE) mor în Domnul!’ – Da, zice Duhul, ei^(AF) se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” ¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna^(AG) cu un fiu al omului; pe cap avea^(AH) o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. ¹⁵ Şi un alt înger a^(AI) ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera^(AJ) Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului^(AK) este copt”. ¹⁶ Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat. ¹⁷ Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. ¹⁸ Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit^(AL) din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune^(AM) cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. ¹⁹ Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul^(AN) cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Şi teascul^(AO) a fost călcat în picioare afară^(AP) din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până^(AQ) la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.