Apocalipsa 16-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

16 Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu şi care zicea celor^(A) şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei^(B) lui Dumnezeu!” ² Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe^(C) pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit^(D) pe oamenii care^(E) aveau semnul fiarei şi care^(F) se închinau icoanei ei. ³ Al doilea a vărsat potirul lui în^(G) mare. Şi marea s-a^(H) făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi^(I) a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. ⁴ Al treilea a vărsat potirul lui în^(J) râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au^(K) făcut sânge. ⁵ Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept^(L) eşti Tu, Doamne, care^(M) eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. ⁶ Fiindcă aceştia au^(N) vărsat sângele sfinţilor^(O) şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge^(P). Şi sunt vrednici.” ⁷ Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne^(Q) Dumnezeule, Atotputernice, adevărate^(R) şi drepte sunt judecăţile Tale!” ⁸ Al patrulea a vărsat potirul lui peste^(S) soare. Şi^(T) soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. ⁹ Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au^(U) hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi^(V) nu s-au pocăit ca să-I^(W) dea slavă. ¹⁰ Al cincilea a vărsat potirul lui peste^(X) scaunul de domnie al fiarei. Şi^(Y) împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi^(Z) muşcau limbile de durere. ¹¹ Şi au^(AA) hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor^(AB) lor rele şi^(AC) nu s-au pocăit de faptele lor. ¹² Al şaselea a vărsat potirul lui peste^(AD) râul cel mare, Eufrat. Şi^(AE) apa lui a secat, ca^(AF) să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. ¹³ Apoi am văzut ieşind din gura balaurului^(AG) şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos^(AH) trei duhuri necurate^(AI), care semănau cu nişte broaşte. ¹⁴ Acestea sunt^(AJ) duhuri de draci, care fac^(AK) semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg^(AL), ca să-i strângă pentru războiul^(AM) zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. ¹⁵ „Iată^(AN), Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca^(AO) să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” ¹⁶ Duhurile^(AP) cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. ¹⁷ Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a^(AQ) isprăvit!” ¹⁸ Şi au urmat^(AR) fulgere, glasuri, tunete şi s-a^(AS) făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum^(AT), de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. ¹⁹ Cetatea^(AU) cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a^(AV) adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i^(AW) dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. ²⁰ Toate^(AX) ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit. ²¹ O^(AY) grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii^(AZ) au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei^(BA) grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

17 Apoi unul^(BB) din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi^(BC) arăt judecata curvei^(BD) celei mari, care^(BE) şade pe ape mari. ² Cu^(BF) ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au^(BG) îmbătat de vinul curviei ei!” ³ Şi m-a dus, în Duhul, într-o^(BH) pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe^(BI) o fiară de culoare stacojie, plină cu nume^(BJ) de hulă şi^(BK) avea şapte capete şi zece^(BL) coarne. ⁴ Femeia aceasta era^(BM) îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită^(BN) cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea^(BO) în mână un potir de aur, plin^(BP) de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. ⁵ Pe frunte purta scris un nume, o taină^(BQ): „Babilonul cel^(BR) mare, mama^(BS) curvelor şi spurcăciunilor pământului”. ⁶ Şi am văzut pe^(BT) femeia aceasta îmbătată de^(BU) sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor^(BV) lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. ⁷ Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. ⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea are^(BW) să se ridice din Adânc şi are să^(BX) se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului ale^(BY) căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se^(BZ) vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. – ⁹ Aici^(CA) este mintea plină de înţelepciune. – Cele^(CB) şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia. ¹⁰ Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă şi, când va veni, el va rămâne puţină vreme. ¹¹ Şi fiara, care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte şi^(CC) merge la pierzare. ¹² Cele^(CD) zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. ¹³ Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. ¹⁴ Ei^(CE) se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că^(CF) El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi^(CG) cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” ¹⁵ Apoi mi-a zis: „Apele^(CH) pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt^(CI) noroade, gloate, neamuri şi limbi. ¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor^(CJ) urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală^(CK). Carnea i-o vor mânca şi o^(CL) vor arde cu foc. ¹⁷ Căci^(CM) Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până^(CN) se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. ¹⁸ Şi femeia pe care ai văzut-o este^(CO) cetatea cea mare, care^(CP) are stăpânire peste împăraţii pământului.”

18 După^(CQ) aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi^(CR) pământul s-a luminat de slava lui. ² El a strigat cu glas tare şi a zis: „A^(CS) căzut, a căzut Babilonul cel mare! A^(CT) ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare^(CU) a oricărei păsări necurate şi urâte, ³ pentru că toate neamurile au^(CV) băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii^(CW) pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” ⁴ Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi^(CX) din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! ⁵ Pentru că^(CY) păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu^(CZ) Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. ⁶ Răsplătiţi-i^(DA) cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i^(DB) îndoit în potirul în care a amestecat^(DC) ea! ⁷ Pe cât^(DD) s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă^(DE), nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ ⁸ Tocmai pentru aceea într-o^(DF) singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în^(DG) foc, pentru că^(DH) Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. ⁹ Şi împăraţii^(DI) pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când^(DJ) vor vedea fumul arderii ei, o^(DK) vor plânge şi o vor boci. ¹⁰ Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei şi vor zice: ‘Vai!^(DL) vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o^(DM) clipă ţi-a venit judecata!’ ¹¹ Negustorii^(DN) pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: ¹² marfă^(DO) de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; ¹³ nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele^(DP) oamenilor. ¹⁴ Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. ¹⁵ Cei ce fac negoţ^(DQ) cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui ¹⁶ şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care^(DR) era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! ¹⁷ Atâtea bogăţii într-un^(DS) ceas s-au prăpădit!’ Şi^(DT) toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe ¹⁸ şi^(DU), când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care^(DV) cetate era ca cetatea cea mare?’ ¹⁹ Şi îşi aruncau^(DW) ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă^(DX) a fost prefăcută într-un pustiu!’ ²⁰ Bucură-te de ea, cerule!^(DY) Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că^(DZ) Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” ²¹ Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu^(EA) aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu^(EB) va mai fi găsit! ²² Şi^(EC) nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. ²³ Lumina^(ED) lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui^(EE) şi al miresei, pentru că negustorii^(EF) tăi erau mai-marii pământului, pentru că^(EG) toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta ²⁴ şi pentru că^(EH) acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi^(EI) pe pământ.”