⁴ Am^(A) prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei: ⁵ marele preot şi tot^(B) soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la^(C) ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. ⁶ Când eram^(D) pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. ⁷ Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ⁸ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti’. ⁹ Cei^(E) ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. ¹⁰ Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te, mi-a răspuns Domnul,du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci’. ¹¹ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc. ¹² Şi a venit la mine un^(F) om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii^(G) care locuiesc în Damasc îl vorbeau^(H) de bine. ¹³ El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. ¹⁴ El mi-a zis: ‘Dumnezeul^(I) părinţilor noştri te-a^(J) ales să cunoşti voia Lui, să^(K) vezi pe^(L) Cel Neprihănit şi să^(M) auzi cuvinte din gura Lui; ¹⁵ căci^(N) Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care^(O) le-ai văzut şi auzit. ¹⁶ Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat^(P) de păcatele tale, chemând^(Q) Numele Domnului.’ ¹⁷ Şi mi s-a^(R) întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească ¹⁸ şi am^(S) văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbeşte-te^(T), ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine’. ¹⁹ Şi am zis: ‘Doamne, ei^(U) ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam^(V) prin sinagogi pe cei ce cred în Tine ²⁰ şi că^(W), atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam^(X) încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.’ ²¹ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^(Y) te voi trimite departe, la neamuri…’ ”