2 Împăraţilor 23

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Nimicirea închinării la idoli

23 Împăratul Iosia a strâns^(A) la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. ² Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, prorocii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa^(B) Domnului. ³ Împăratul stătea^(C) pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ. ⁴ Împăratul a poruncit marelui preot, Hilchia, preoţilor de al doilea rând şi celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea^(D) şi pentru toată oştirea cerurilor şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel. ⁵ A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, Soarelui, Lunii, zodiilor şi întregii oştiri^(E) a cerurilor. ⁶ A scos din Casa Domnului idolul Astarteei^(F) şi l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. ⁷ A dărâmat casele sodomiţilor^(G) care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. ⁸ A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba^(H) până la Beer-Şeba, şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii. ⁹ Totuşi preoţii înălţimilor^(I) nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau^(J) azime în mijlocul fraţilor lor. ¹⁰ Împăratul a pângărit Tofetul^(K) în valea^(L) fiilor lui Hinom, ca nimeni^(M) să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. ¹¹ A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră Soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, şi a ars în foc carele Soarelui. ¹² Împăratul a dărâmat altarele de pe^(N) acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le^(O) făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron. ¹³ Împăratul a pângărit înălţimile care^(P) erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, şi pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoş, urâciunea Moabului, şi lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. ¹⁴ A sfărâmat^(Q) stâlpii idoleşti şi a dărâmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti. ¹⁵ A dărâmat şi altarul de la Betel şi înălţimea^(R) făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână şi a ars idolul Astarteei.

Mormântul prorocului din Iuda

¹⁶ Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul^(S) Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. ¹⁷ El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul^(T) omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.” ¹⁸ Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului^(U) care venise din Samaria. ¹⁹ Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor care se aflau în cetăţile^(V) Samariei şi pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. ²⁰ A înjunghiat^(W) pe altare^(X) pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase^(Y) de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paştelor

²¹ Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi^(Z) Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum^(AA) este scris în această carte a legământului.” ²² Paşte ca acestea nu^(AB) se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda. ²³ Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim. ²⁴ Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau^(AC) duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii^(AD), scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. ²⁵ Înainte de Iosia^(AE), n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, şi, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. ²⁶ Totuşi Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina^(AF) tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. ²⁷ Şi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat^(AG) pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele^(AH) Meu’.” ²⁸ Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²⁹ Pe vremea^(AI) sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte, şi Faraon l-a omorât la Meghido^(AJ) cum^(AK) l-a văzut. ³⁰ Slujitorii^(AL) lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul^(AM) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda

³¹ Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal^(AN), fata lui Ieremia, din Libna. ³² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. ³³ Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla^(AO), în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. ³⁴ Şi Faraon Neco^(AP) a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat^(AQ) numele în Ioiachim^(AR). A luat pe Ioahaz, care a mers^(AS) în Egipt şi a murit acolo. ³⁵ Ioiachim a dat lui Faraon argintul^(AT) şi aurul, dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

Ioiachim, împăratul lui Iuda

³⁶ Ioiachim^(AU) avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. ³⁷ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.