Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului şi exilul poporului

25 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia. În ziua a noua a lunii a patra[a], foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii[b] înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba[c], însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.

În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an[d] al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. 10 Toată oştirea caldeenilor care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. 11 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. 12 Totuşi căpetenia gărzilor a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.

13 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului şi au dus bronzul la Babilon. 14 Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. 15 Căpetenia gărzilor a mai luat cădelniţele şi cupele – tot ce era de aur sau de argint. 16 Cei doi stâlpi, „marea“ şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 17 Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi[e] şi avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea capitelului era de trei coţi[f], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu reţeaua lui, era la fel.

18 Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. 19 Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. 20 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21 Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui.

Guvernarea lui Ghedalia peste Iuda

22 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, l-a pus conducător peste poporul rămas în ţara lui Iuda, – pe care el îl lăsase acolo –, pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan. 23 Când toţi conducătorii oştirii şi oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l-a pus pe Ghedalia să conducă, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în Miţpa. Aceştia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Kareah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet şi Iaazania, fiul unui maacatit. 24 Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor astfel: „Nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine!“

25 Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală, a venit împreună cu zece oameni şi l-a ucis pe Ghedalia. Ei i-au ucis, de asemenea, şi pe iudeii şi pe caldeenii care erau cu el la Miţpa. 26 Atunci tot poporul, de la mic la mare, şi conducătorii oştirii au fugit în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.

Eliberarea lui Iehoiachin din temniţă

27 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak[g], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. 28 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 29 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. 30 Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin, în toate zilele vieţii lui.

Footnotes

  1. 2 Regi 25:3 Vezi Ier. 52:6
  2. 2 Regi 25:4 babilonienii; peste tot în capitol
  3. 2 Regi 25:4 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  4. 2 Regi 25:8 August 586 î.Cr.
  5. 2 Regi 25:17 Aproximativ 9 m
  6. 2 Regi 25:17 Aproximativ 1,5 m
  7. 2 Regi 25:27 Cunoscut şi ca Amel-Marduk (562-560 î.Cr.)

25 În al nouălea(A) an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui şi a ridicat întărituri de jur împrejur. Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. În ziua a noua a lunii a patra(B), era mare foamete în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării. Atunci s-a făcut o spărtură(C) în cetate, şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când haldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul(D) care duce în câmpie. Dar oştirea haldeenilor a urmărit pe împărat şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s-a risipit de la el. Au prins pe împărat şi l-au suit la împăratul Babilonului, la(E) Ribla, şi s-a rostit o hotărâre împotriva lui. Fiii lui Zedechia au fost înjunghiaţi în faţa lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii(F), l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.

Dărâmarea Ierusalimului şi a Templului. Poporul este dus în robie

În ziua a şaptea(G) a lunii a cincea – era în anul(H) al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, a venit(I) Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim. A ars(J) Casa Domnului, casa împăratului şi(K) toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare. 10 Toată oştirea haldeenilor, care era cu căpetenia străjerilor, a(L) dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului. 11 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai(M) rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului şi pe cealaltă mulţime. 12 Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri şi lucrători de pământ câţiva din cei mai săraci(N) din ţară. 13 Haldeenii au sfărâmat stâlpii(O) de aramă(P) din Casa Domnului, temeliile(Q), marea(R) de aramă care era în Casa Domnului şi au dus arama în Babilon. 14 Au luat cenuşarele(S), lopeţile, mucările, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 15 Căpetenia străjerilor a mai luat şi tigăile pentru cărbuni şi lighenele, tot ce era de aur şi tot ce era de argint. 16 Cei doi stâlpi, marea şi temeliile pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă(T) aveau o greutate necunoscută. 17 Înălţimea(U) unui stâlp era de optsprezece coţi şi deasupra avea un acoperiş de aramă, a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul acoperişului era o împletitură în chip de reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa avea şi al doilea stâlp cu împletitura în chip de reţea. 18 Căpetenia(V) străjerilor a luat pe marele preot Seraia(W), pe Ţefania(X), al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului. 19 Şi din cetate a luat un dregător care avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci(Y) oameni care făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, pe logofătul căpeteniei oştirii, însărcinat să înscrie la oaste pe poporul ţării, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. 20 Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21 Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului.

Ghedalia, dregător. Uciderea lui

Astfel(Z) a fost dus în robie Iuda, departe de ţara lui. 22 Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul(AA) care mai rămăsese şi pe care-l lăsase în ţara lui Iuda, sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. 23 Când au auzit toate căpeteniile(AB) oştilor, ei şi oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia, la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei şi oamenii lor. 24 Ghedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de nimic din partea slujitorilor haldeenilor; rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine.” 25 Dar, în luna(AC) a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împărătesc, a venit, însoţit de zece oameni, şi au lovit de moarte pe Ghedalia, ca şi pe iudeii şi haldeenii care erau cu el la Miţpa. 26 Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, şi căpeteniile oştilor s-au sculat şi au plecat în(AD) Egipt, pentru că le era frică de haldeeni.

Robia lui Ioiachin, uşurată de Evil-Merodac

27 În(AE) al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat(AF) capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, 28 i-a vorbit cu bunătate şi a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. 29 I-a schimbat hainele de temniţă şi Ioiachin a mâncat(AG) totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui. 30 Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui.