Atitudinea faţă de anumite categorii de credincioşi

Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne – ca pe nişte mame; pe cele tinere – ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

Cinsteşte-le pe văduvele care sunt într-adevăr văduve! Însă dacă o văduvă are copii sau nepoţi, trebuie mai întâi ca aceştia să înveţe să se poarte cu evlavie faţă de cei din casa lor şi să-şi răsplătească părinţii, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Cea care este într-adevăr văduvă şi rămasă singură îşi pune nădejdea în Dumnezeu şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni, dar cea care trăieşte pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăieşte. Porunceşte şi aceste lucruri, pentru ca toţi să fie fără reproş. Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.

Să nu fie înscrisă pe listă o văduvă care are mai puţin de şaizeci de ani şi care n-a fost soţia unui singur bărbat[a]; 10 ea trebuie să fie vorbită de bine pentru faptele ei bune, să fi fost o mamă care şi-a crescut bine copiii, să fie ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei necăjiţi şi să fi stăruit în orice fel de faptă bună. 11 Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească 12 şi îşi atrag astfel condamnarea pentru că şi-au încălcat prima promisiune[b]. 13 Totodată se învaţă să fie leneşe, umblând din casă în casă, şi nu numai că sunt leneşe, ci sunt şi guralive şi băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. 14 Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de insultă. 15 Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan[c]. 16 Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute şi astfel să nu fie împovărată biserica; în felul acesta biserica le va putea ajuta pe cele care sunt cu adevărat văduve.

17 Bătrânii[d] care cârmuiesc bine să fie consideraţi vrednici să primească o îndoită onoare, mai ales cei ce se ostenesc în predicare şi învăţare. 18 Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul[e] şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“[f] 19 Să nu accepţi nici o acuzaţie împotriva unui bătrân[g], decât dacă sunt doi sau trei martori. 20 Pe aceia dintre ei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, astfel încât şi ceilalţi să aibă frică. 21 Te rog solemn înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste învăţături fără prejudecată şi fără să faci nimic cu părtinire. 22 Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă! Să nu fii părtaş la păcatele altora! Păstrează-te curat! 23 Să nu bei doar apă, ci foloseşte şi puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.

24 Păcatele unor oameni sunt evidente şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25 Tot astfel, faptele bune sunt evidente, şi chiar şi cele ce nu sunt, nu pot să rămână ascunse.

Footnotes

  1. 1 Timotei 5:9 Vezi nota de la 3:2
  2. 1 Timotei 5:12 Probabil când o văduvă era trecută pe listă (vezi v. 9) aceasta se obliga la un devotament total faţă de Cristos, ceea ce implica faptul de a nu se recăsători
  3. 1 Timotei 5:15 Vezi nota de la 1:20
  4. 1 Timotei 5:17 Sau: Prezbiterii
  5. 1 Timotei 5:18 Vezi Deut. 25:4
  6. 1 Timotei 5:18 Vezi Lc. 10:7
  7. 1 Timotei 5:19 Sau: prezbiter