1 Împăraţilor 12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ÎMPĂRAŢII LUI IUDA

ŞI ÎMPĂRAŢII LUI ISRAEL, DE LA DEZBINAREA ÎMPĂRĂŢIEI PÂNĂ LA IOSAFAT, ÎMPĂRATUL LUI IUDA, ŞI AHAB, ÎMPĂRATUL LUI ISRAEL

Capitolele 12—22. 2 Cronici 10—20. Osea 4:15,17; 6:10,11.

Dezbinarea împărăţiei

12 Roboam^(A) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. ² Când a auzit lucrul acesta Ieroboam^(B), fiul lui Nebat, era tot în Egipt^(C), unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia. ³ Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: ⁴ „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul^(D); acum, tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” ⁵ El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat. ⁶ Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” ⁷ Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă^(E) vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.” ⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui. ⁹ El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: ‘Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău’?” ¹⁰ Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!’ Să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. ¹¹ Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane’.” ¹² Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!” ¹³ Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii ¹⁴ şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.” ¹⁵ Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cârmuit^(F) de Domnul în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese^(G) Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. ¹⁶ Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce^(H) parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui. ¹⁷ Copiii lui Israel^(I) care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. ¹⁸ Atunci, împăratul Roboam a trimis^(J) la ei pe Adoram, care era mai-mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Astfel s-a dezlipit^(K) Israel de casa lui David până în ziua de azi. ²⁰ Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura^(L) care a mers după casa lui David. ²¹ Roboam^(M), ajungând la Ierusalim, a strâns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleşi, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi s-o aducă înapoi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. ²² Dar Cuvântul^(N) lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu: ²³ „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor şi spune-le: ²⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă suiţi şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine^(O) s-a întâmplat lucrul acesta»’.” Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.

Cei doi viţei de aur

²⁵ Ieroboam a zidit Sihemul^(P) pe muntele lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit^(Q) Penuel. ²⁶ Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. ²⁷ Dacă poporul acesta se va^(R) sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.” ²⁸ După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut^(S) doi viţei de aur şi a zis poporului: „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată^(T) Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” ²⁹ A aşezat unul din aceşti viţei la Betel^(U), iar pe celălalt l-a pus în Dan. ³⁰ Şi fapta aceasta a fost un prilej^(V) de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei până la^(W) Dan. ³¹ Ieroboam a făcut o casă^(X) de înălţimi şi a pus^(Y) preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. ³² A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea^(Z) care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus^(AA) în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. ³³ Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese^(AB) după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel şi s-a suit la altar să ardă tămâie^(AC).