1 Tesaloniceni 2

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

2 Voi^(A) înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. ² După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi^(B), cum ştiţi, am^(C) venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim^(D) Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor^(E) lupte. ³ Căci^(F) propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. ⁴ Ci, fiindcă^(G) Dumnezeu ne-a găsit vrednici să^(H) ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem^(I) nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care^(J) ne cercetează inima. ⁵ În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am^(K) întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu^(L). ⁶ N-am^(M) căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli^(N) ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. ⁷ Dimpotrivă^(O), ne-am arătat blânzi^(P) în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. ⁸ Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm^(Q) nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa^(R) noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi. ⁹ Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi^(S) şi noapte ca^(T) să nu fim sarcină niciunuia din voi şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. ¹⁰ Voi^(U) sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că^(V) am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi. ¹¹ Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream ¹² să^(W) vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care^(X) vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa. ¹³ De aceea mulţumim fără încetare^(Y) lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu^(Z) ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi. ¹⁴ Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor^(AA) lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi^(AB) rele pe care le-au suferit ele din partea^(AC) iudeilor. ¹⁵ Iudeii^(AD) aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci^(AE), pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi^(AF) sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, ¹⁶ căci^(AG) ne opresc să vorbim neamurilor ca^(AH) să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a^(AI) ajuns mânia lui Dumnezeu! ¹⁷ Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa^(AJ), dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem^(AK). ¹⁸ Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana^(AL). ¹⁹ Căci cine^(AM) este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa^(AN) noastră de slavă? Nu sunteţi voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la^(AO) venirea Lui? ²⁰ Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.