Add parallel Print Page Options

Întoarcerea lui David la Ţiclag

30 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii(A) năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră. David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi prinşi. Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două(B) neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea(C) să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar(D) David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. El(E) a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Şi David(F) a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10 David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două(G) sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor. 11 Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă 12 şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat(H), i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. 13 David i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit şi de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiţilor(I), pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb(J), şi am ars Ţiclagul.” 15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.” 16 El i-a slujit astfel de călăuză. Şi amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mâncând(K), bând şi jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. 17 David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile şi au fugit. 18 David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul(L). 20 Şi David a luat toate oile şi toţi boii, şi cei ce mânau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” 21 David a ajuns la cei două(M) sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a întrebat de sănătate. 22 Toţi oamenii răi şi de(N) nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece.” 23 Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atât(O) pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie, cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” 25 Lucrul acesta a rămas de atunci şi până în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel. 26 Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!” 27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot(P) de la miazăzi, celor din Iatir(Q), 28 celor din Aroer(R), celor din Sifmot, celor din Eştemoa(S), 29 celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor(T), celor din cetăţile cheniţilor(U), 30 celor din Horma(V), celor din Cor-Aşan, celor din Atac, 31 celor din Hebron(W) şi în toate locurile pe care le străbătuseră David cu oamenii lui.

David îi învinge pe amalekiţi

30 Când David şi oamenii săi au sosit a treia zi la Ţiklag, amalekiţii invadaseră Neghevul[a] şi Ţiklagul; capturaseră Ţiklagul şi îi dăduseră foc. Au luat captive femeile şi pe toţi aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au ucis pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei şi au plecat. Când David şi oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soţiile, pe fiii şi pe fiicele lor – duşi în captivitate. David şi oamenii care erau cu el au plâns în hohote până ce n-au mai avut putere să plângă. Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. David s-a aflat într-o mare strâmtorare, căci bărbaţii vorbeau să-l ucidă cu pietre, deoarece toţi aveau sufletul mâhnit, fiecare pentru fiii şi fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

David i-a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu-mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David. David L-a întrebat pe Domnul:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

– Urmăreşte-o, i-a răspuns Domnul, căci o vei ajunge şi vei da izbăvire.

David a plecat cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi au ajuns la uedul[b] Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. 10 David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbaţi, iar ceilalţi două sute, fiind prea istoviţi să treacă uedul Besor, s-au oprit. 11 Au găsit un egiptean pe câmp şi l-au adus la David. I-au dat de mâncare şi el a mâncat; apoi i-au dat apă. 12 I-au dat o parte dintr-o turtă de smochine şi două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. 13 David l-a întrebat:

– Al cui eşti şi de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean şi sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. 14 Am invadat Neghevul[c] cheretiţilor, pe cel al lui Iuda şi Neghevul lui Caleb şi am dat foc Ţiklagului. 15 Atunci David l-a întrebat:

– Poţi să mă duci până la această ceată?

Egipteanul i-a zis:

– Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu şi atunci te voi duce la ceata aceasta.

16 L-a dus acolo şi iată că aceştia erau împrăştiaţi peste tot, mâncând, bând şi chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. 17 David i-a zdrobit din amurg până în seara zilei următoare; n-a scăpat nici un bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit. 18 David a recuperat tot ceea ce luaseră amalekiţii şi le-a salvat şi pe cele două soţii ale lui. 19 Nu le lipsea nimic, nici tânăr nici bătrân, nici fii nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. 20 David a luat toate oile şi vitele; oamenii lui conduceau turma aceasta mergând în fruntea ei şi spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ 21 David a ajuns la cei două sute de bărbaţi care fuseseră prea istoviţi pentru a-l urma şi care fuseseră lăsaţi la uedul Besor. Aceştia au ieşit în întâmpinarea lui David şi a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a salutat. 22 Toţi oamenii răi şi nelegiuiţi dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o. Fiecare însă poate să-şi ia soţia şi copiii şi să plece.

23 Dar David le-a zis:

– Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ceea ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata de invadatori care venise împotriva noastră. 24 Oricum, cine are să vă asculte în privinţa aceasta? Aceeaşi parte o vor avea şi cei care au fost în luptă şi cei care au rămas la bagaje. Toţi vor împărţi la fel.

25 Aşa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o lege şi o hotărâre în Israel până astăzi. 26 După ce a sosit la Ţiklag, David a trimis din pradă celor din sfatul bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, spunându-le: „Iată pentru voi un dar din prada luată de la duşmanii Domnului.“

27 A trimis şi celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, 28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa, 29 celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile cheniţilor, 30 celor din Horma, celor din

Bor-Aşan şi celor din Atac, 31 celor din Hebron şi celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David şi oamenii săi.

Footnotes

  1. 1 Samuel 30:1 Vezi nota de la 27:10
  2. 1 Samuel 30:9 Vezi nota de la 17:40; şi în vs. 10, 21
  3. 1 Samuel 30:14 Vezi nota de la 27:10

David Destroys the Amalekites

30 David and his men reached Ziklag(A) on the third day. Now the Amalekites(B) had raided the Negev and Ziklag. They had attacked Ziklag and burned(C) it, and had taken captive the women and everyone else in it, both young and old. They killed none of them, but carried them off as they went on their way.

When David and his men reached Ziklag, they found it destroyed by fire and their wives and sons and daughters taken captive.(D) So David and his men wept(E) aloud until they had no strength left to weep. David’s two wives(F) had been captured—Ahinoam of Jezreel and Abigail, the widow of Nabal of Carmel. David was greatly distressed because the men were talking of stoning(G) him; each one was bitter(H) in spirit because of his sons and daughters. But David found strength(I) in the Lord his God.

Then David said to Abiathar(J) the priest, the son of Ahimelek, “Bring me the ephod.(K)” Abiathar brought it to him, and David inquired(L) of the Lord, “Shall I pursue this raiding party? Will I overtake them?”

“Pursue them,” he answered. “You will certainly overtake them and succeed(M) in the rescue.(N)

David and the six hundred men(O) with him came to the Besor Valley, where some stayed behind. 10 Two hundred of them were too exhausted(P) to cross the valley, but David and the other four hundred continued the pursuit.

11 They found an Egyptian in a field and brought him to David. They gave him water to drink and food to eat— 12 part of a cake of pressed figs and two cakes of raisins. He ate and was revived,(Q) for he had not eaten any food or drunk any water for three days and three nights.

13 David asked him, “Who do you belong to? Where do you come from?”

He said, “I am an Egyptian, the slave of an Amalekite.(R) My master abandoned me when I became ill three days ago. 14 We raided the Negev of the Kerethites,(S) some territory belonging to Judah and the Negev of Caleb.(T) And we burned(U) Ziklag.”

15 David asked him, “Can you lead me down to this raiding party?”

He answered, “Swear to me before God that you will not kill me or hand me over to my master,(V) and I will take you down to them.”

16 He led David down, and there they were, scattered over the countryside, eating, drinking and reveling(W) because of the great amount of plunder(X) they had taken from the land of the Philistines and from Judah. 17 David fought(Y) them from dusk until the evening of the next day, and none of them got away, except four hundred young men who rode off on camels and fled.(Z) 18 David recovered(AA) everything the Amalekites had taken, including his two wives. 19 Nothing was missing: young or old, boy or girl, plunder or anything else they had taken. David brought everything back. 20 He took all the flocks and herds, and his men drove them ahead of the other livestock, saying, “This is David’s plunder.”

21 Then David came to the two hundred men who had been too exhausted(AB) to follow him and who were left behind at the Besor Valley. They came out to meet David and the men with him. As David and his men approached, he asked them how they were. 22 But all the evil men and troublemakers among David’s followers said, “Because they did not go out with us, we will not share with them the plunder we recovered. However, each man may take his wife and children and go.”

23 David replied, “No, my brothers, you must not do that with what the Lord has given us. He has protected us and delivered into our hands the raiding party that came against us. 24 Who will listen to what you say? The share of the man who stayed with the supplies is to be the same as that of him who went down to the battle. All will share alike.(AC) 25 David made this a statute and ordinance for Israel from that day to this.

26 When David reached Ziklag, he sent some of the plunder to the elders of Judah, who were his friends, saying, “Here is a gift(AD) for you from the plunder of the Lord’s enemies.”

27 David sent it to those who were in Bethel,(AE) Ramoth(AF) Negev and Jattir;(AG) 28 to those in Aroer,(AH) Siphmoth,(AI) Eshtemoa(AJ) 29 and Rakal; to those in the towns of the Jerahmeelites(AK) and the Kenites;(AL) 30 to those in Hormah,(AM) Bor Ashan,(AN) Athak 31 and Hebron;(AO) and to those in all the other places where he and his men had roamed.