Focul Domnului

11 Poporul^(A) a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat^(B). S-a aprins^(C) între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei. ² Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat^(D) Domnului, şi focul s-a stins. ³ Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepeliţele

⁴ Adunăturii^(E) de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine^(F) ne va da carne să mâncăm? ⁵ Ne aducem^(G) aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi. ⁶ Acum ni s-a uscat^(H) sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.” ⁷ Mana^(I) semăna cu grăuntele de coriandru şi la vedere era ca bedeliumul^(J). ⁸ Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul^(K) unei turte făcute cu untdelemn. ⁹ Când cădea roua^(L) noaptea în tabără, cădea şi mana. ¹⁰ Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia^(M) Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat ¹¹ şi a zis^(N) Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? ¹² Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l^(O) la sânul tău, cum poartă doica^(P) pe copil, până în ţara pe care ai jurat^(Q) părinţilor lui că i-o vei da’? ¹³ De unde^(R) să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ ¹⁴ Eu^(S) singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. ¹⁵ Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă^(T), Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd^(U) nenorocirea.” ¹⁶ Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci^(V) de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere^(W) asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. ¹⁷ Eu^(X) Mă voi pogorî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul^(Y) care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur. ¹⁸ Să spui poporului: ‘Sfinţiţi-vă^(Z) pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în^(AA) auzul Domnului şi aţi zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi^(AB) o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne, şi veţi mânca. ¹⁹ Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ²⁰ ci o lună^(AC) întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce^(AD) am ieşit noi oare din Egipt?»’.” ²¹ Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul^(AE) căruia sunt eu, şi Tu zici: ‘Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!’ ²² Putem tăia^(AF) oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” ²³ Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva^(AG) s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va^(AH) întâmpla sau nu.” ²⁴ Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat^(AI) şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul cortului. ²⁵ Domnul S-a pogorât^(AJ) în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat^(AK) peste ei, au început să prorocească^(AL), dar după aceea n-au mai prorocit. ²⁶ Doi oameni, unul numit Eldad şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei, căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu^(AM) se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. ²⁷ Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” ²⁸ Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise^(AN), opreşte-i.” ²⁹ Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu^(AO) ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” ³⁰ Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. ³¹ Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt^(AP), care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără, cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului. ³² În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei. ³³ Pe când carnea^(AQ) era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. ³⁴ Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. ³⁵ De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat^(AR) la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.