Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options Listen to 2 Kings 23
Close NASB

2 Kings 23
New American Standard Bible

Josiah’s Covenant

23 (A)Then the king sent messengers, and they gathered to him all the elders of Judah and Jerusalem. 2 And the king went up to the house of the Lord and every man of Judah and all the inhabitants of Jerusalem with him, and the priests, the prophets, and all the people, from the small to the great; and (B)he read in their [a]presence all the words of the Book of the Covenant (C)which was found in the house of the Lord. 3 And (D)the king stood by the pillar and made a covenant before the Lord, (E)to walk after the Lord, and to keep His commandments, His provisions, and His statutes with all his heart and all his soul, to carry out the words of this covenant that were written in this book. And all the people [b]entered into the covenant.

Reforms under Josiah

4 Then the king commanded Hilkiah the high priest, (F)the priests of the second order, and the [c]doorkeepers (G)to bring out of the temple of the Lord all the utensils that had been made for Baal, for [d]Asherah, and for all the heavenly [e]lights; and (H)he burned them outside Jerusalem in the fields of the Kidron Valley, and carried their ashes to Bethel. 5 Then he did away with the idolatrous priests whom the kings of Judah had appointed to burn incense on the high places in the cities of Judah and in the surrounding area of Jerusalem, as well as those who burned incense to Baal, to the sun, to the moon, to the constellations, and to all the remaining (I)heavenly [f]lights. 6 He also brought out the Asherah from the house of the Lord outside Jerusalem to the brook Kidron, and burned it at the brook Kidron, and (J)ground it to dust, and (K)threw its dust on the graves of the [g]common people. 7 And he tore down the cubicles of the (L)male cult prostitutes which were in the house of the Lord, where (M)the women were weaving [h]hangings for the Asherah. 8 Then he brought all the priests from the cities of Judah, and defiled the high places where the priests had burned incense, from (N)Geba to Beersheba; and he tore down the high places of the gates that were at the entrance of the gate of Joshua the governor of the city, which were on one’s left at the city gate. 9 Nevertheless (O)the priests of the high places did not go up to the altar of the Lord in Jerusalem, but they ate unleavened bread among their brothers. 10 (P)He also defiled [i]Topheth, which is in the Valley of the Son of Hinnom, (Q)so that no one would make his son or his daughter pass through the fire for (R)Molech. 11 And he did away with the horses that the kings of Judah had given to the (S)sun, at the entrance of the house of the Lord, by the chamber of Nathan-melech the official, which was at the [j]covered courtyard; and he burned the chariots of the sun with fire. 12 The king also tore down (T)the altars that were on the roof, the upper chamber of Ahaz, which the kings of Judah had made, and (U)the altars which Manasseh had made in the two courtyards of the house of the Lord; and he [k]smashed them there and (V)threw their dust into the brook Kidron. 13 And the king defiled the high places that were opposite Jerusalem, which were on the right of (W)the mount of destruction which Solomon the king of Israel had built for (X)Ashtoreth the abomination of the Sidonians, for (Y)Chemosh the abomination of Moab, and for Milcom the abomination of the sons of Ammon. 14 (Z)He also smashed to pieces the memorial stones and cut down the [l]Asherim, and (AA)filled their places with human bones.

15 Furthermore, (AB)the altar that was at Bethel and the (AC)high place which Jeroboam the son of Nebat, who misled Israel into sin, had made, even that altar and the high place he tore down. Then he (AD)burned the high place, ground the remains to dust, and burned the Asherah. 16 Now when Josiah turned, he saw the graves that were there on the mountain, and he sent men and took the bones from the graves, and burned them on the altar and defiled it (AE)in accordance with the word of the Lord which the man of God proclaimed, the one who proclaimed these things. 17 Then he said, “What is this gravestone there that I see?” And the men of the city told him, “(AF)It is the grave of the man of God who came from Judah and proclaimed these things which you have done against the altar of Bethel.” 18 And he said, “Leave him alone; no one is to disturb his bones.” So they left his bones undisturbed (AG)with the bones of the prophet who came from Samaria. 19 Then Josiah also removed all the houses of the high places which were (AH)in the cities of Samaria, which the kings of Israel had constructed, [m]provoking the Lord to anger; and he did to them [n]just as he had done in Bethel. 20 And (AI)he slaughtered all the priests of the high places who were there on the altars, and burned human bones on them; then he returned to Jerusalem.

Passover Reinstituted

21 Then the king commanded all the people, saying, “(AJ)Celebrate the Passover to the Lord your God (AK)as it is written in this Book of the Covenant.” 22 (AL)Truly such a Passover had not been celebrated since the days of the judges who judged Israel, nor in all the days of the kings of Israel and the kings of Judah. 23 But in the eighteenth year of King Josiah, this Passover was celebrated to the Lord in Jerusalem.

24 Moreover, Josiah removed (AM)the mediums, the spiritists, the [o](AN)household idols, (AO)the idols, and all the abominations that were seen in the land of Judah and in Jerusalem, (AP)so that he might [p]fulfill the words of the Law which were written (AQ)in the book that Hilkiah the priest found in the house of the Lord. 25 Before him there was no king (AR)like him who turned to the Lord with all his heart, all his soul, and all his might, in conformity to all the Law of Moses; nor did any like him arise after him.

26 Nevertheless, the Lord did not turn from the fierceness of His great wrath with which His anger burned against Judah, (AS)because of all the provocations with which Manasseh had provoked Him. 27 And the Lord said, “I will also remove Judah from My sight, (AT)just as I have removed Israel. And (AU)I will reject this city which I have chosen, Jerusalem, and the [q]temple of which I said, ‘My name shall be there!’”

Jehoahaz Succeeds Josiah

28 Now the rest of the acts of Josiah and all that he did, are they not written in the Book of the Chronicles of the Kings of Judah? 29 (AV)In his days (AW)Pharaoh Neco king of Egypt went up to the king of Assyria at the river Euphrates. And King Josiah went to meet him, and when Pharaoh Neco saw him he killed him at (AX)Megiddo. 30 (AY)His servants carried [r]his body in a chariot from Megiddo, and brought him to Jerusalem and buried him in his own tomb. (AZ)Then the people of the land took Jehoahaz the son of Josiah and anointed him and made him king in place of his father.

31 (BA)Jehoahaz was twenty-three years old when he became king, and he reigned for three months in Jerusalem; and his mother’s name was (BB)Hamutal the daughter of Jeremiah of Libnah. 32 He did evil in the sight of the Lord, (BC)in accordance with all that his forefathers had done. 33 And (BD)Pharaoh Neco imprisoned him at (BE)Riblah in the land of (BF)Hamath, so that he would not reign in Jerusalem; and he imposed on the land a fine of [s]a hundred talents of silver and [t]a talent of gold.

Jehoiakim Made King by Pharaoh

34 Then Pharaoh Neco made (BG)Eliakim the son of Josiah king in the place of his father Josiah, and he (BH)changed his name to Jehoiakim. But he took Jehoahaz and [u](BI)brought him to Egypt, and he died there. 35 So Jehoiakim (BJ)gave the silver and gold to Pharaoh, but he assessed the land in order to give the money at the [v]command of Pharaoh. He collected the silver and gold from the people of the land, each according to his assessment, to give to Pharaoh Neco.

36 (BK)Jehoiakim was twenty-five years old when he became king, and he reigned for eleven years in Jerusalem; and his mother’s name was Zebidah the daughter of Pedaiah of Rumah. 37 He did evil in the sight of the Lord, (BL)in accordance with all that his forefathers had done.

Footnotes

  1. 2 Kings 23:2 Lit ears
  2. 2 Kings 23:3 Lit took a stand in
  3. 2 Kings 23:4 Lit keepers of the threshold
  4. 2 Kings 23:4 I.e., a wooden symbol of a female deity, and so throughout the ch
  5. 2 Kings 23:4 Lit host
  6. 2 Kings 23:5 Lit host
  7. 2 Kings 23:6 Lit sons of the people
  8. 2 Kings 23:7 Or dresses
  9. 2 Kings 23:10 I.e., place of burning
  10. 2 Kings 23:11 Meaning of the Heb uncertain
  11. 2 Kings 23:12 Or ran from there
  12. 2 Kings 23:14 I.e., wooden symbols of a female deity (Asherah)
  13. 2 Kings 23:19 As in ancient versions; MT provoking; and he
  14. 2 Kings 23:19 Lit according to all the acts
  15. 2 Kings 23:24 Heb teraphim
  16. 2 Kings 23:24 Or perform
  17. 2 Kings 23:27 Lit house
  18. 2 Kings 23:30 Lit him, dead
  19. 2 Kings 23:33 About 3.75 tons or 3.4 metric tons
  20. 2 Kings 23:33 About 75 lb. or 34 kg
  21. 2 Kings 23:34 As in LXX; MT he came
  22. 2 Kings 23:35 Lit mouth
Listen to 2 Regi 23
Close NTLR

2 Regi 23
Nouă Traducere În Limba Română

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor[a] lui Iuda şi ai Ierusalimului. 2 Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3 Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

4 Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. 5 A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. 6 A scos stâlpul Aşerei[b] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul[c] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. 7 A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau[d], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.

8 Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile[e] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. 9 Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.

10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc[f] pentru Moleh. 11 El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. 13 Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării[g], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret[h], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom[i], urâciunea amoniţilor. 14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele[j] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15 El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. 16 Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care[k] vestise aceste lucruri.[l]

17 La un moment dat el a întrebat:

– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetăţii i-au răspuns:

– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

18 – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21 Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. 23 Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

24 Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii[m], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el. 26 Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27 Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu[n] .“

28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

29 Pe vremea sa, faraonul Neco[o], monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei[p]. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis. 30 Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

31 Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi. 33 Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[q] de argint şi un talant[r] de aur. 34 Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit. 35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

36 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. 37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.

Footnotes

  1. 2 Regi 23:1 Vezi nota de la 6:32
  2. 2 Regi 23:6 Vezi nota de la 13:6; şi în v. 15
  3. 2 Regi 23:6 Vezi nota de la 10:33
  4. 2 Regi 23:7 Bărbaţi care practicau prostituţia în temple
  5. 2 Regi 23:8 Sau: altarele
  6. 2 Regi 23:10 Sau: să nu-şi mai sacrifice fiul sau fiica în foc
  7. 2 Regi 23:13 Probabil Muntele Măslinilor
  8. 2 Regi 23:13 Gr.: Astarte, zeiţa feniciană a fertilităţii, soţia lui Baal
  9. 2 Regi 23:13 Sau: Moleh
  10. 2 Regi 23:14 Vezi nota de la 17:10
  11. 2 Regi 23:16 TM; LXX: omul lui Dumnezeu, atunci când Ieroboam stătea lângă altar, la sărbătoare. El s-a întors şi s-a uitat spre mormântul omului lui Dumnezeu care
  12. 2 Regi 23:16 TM; LXX: Vezi 1 Regi 13:1-3
  13. 2 Regi 23:24 Idoli ai casei, aşa cum erau penaţii în mitologia etruscă şi romană
  14. 2 Regi 23:27 Vezi 1 Regi 8:29
  15. 2 Regi 23:29 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI
  16. 2 Regi 23:29 Sau: împotriva împăratului Asiriei; este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a face joncţiunea cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene şi mede, însă TM, LXX, precum şi informaţiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a-şi consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat
  17. 2 Regi 23:33 Aproximativ 3 t
  18. 2 Regi 23:33 Aproximativ 30 kg
Close LSG

2 Rois 23
Louis Segond

23 Le roi Josias fit assembler auprès de lui tous les anciens de Juda et de Jérusalem.

2 Puis il monta à la maison de l'Éternel, avec tous les hommes de Juda et tous les habitants de Jérusalem, les sacrificateurs, les prophètes, et tout le peuple, depuis le plus petit jusqu'au plus grand. Il lut devant eux toutes les paroles du livre de l'alliance, qu'on avait trouvé dans la maison de l'Éternel.

3 Le roi se tenait sur l'estrade, et il traita alliance devant l'Éternel, s'engageant à suivre l'Éternel, et à observer ses ordonnances, ses préceptes et ses lois, de tout son coeur et de toute son âme, afin de mettre en pratique les paroles de cette alliance, écrites dans ce livre. Et tout le peuple entra dans l'alliance.

4 Le roi ordonna à Hilkija, le souverain sacrificateur, aux sacrificateurs du second ordre, et à ceux qui gardaient le seuil, de sortir du temple de l'Éternel tous les ustensiles qui avaient été faits pour Baal, pour Astarté, et pour toute l'armée des cieux; et il les brûla hors de Jérusalem, dans les champs du Cédron, et en fit porter la poussière à Béthel.

5 Il chassa les prêtres des idoles, établis par les rois de Juda pour brûler des parfums sur les hauts lieux dans les villes de Juda et aux environs de Jérusalem, et ceux qui offraient des parfums à Baal, au soleil, à la lune, au zodiaque et à toute l'armée des cieux.

6 Il sortit de la maison de l'Éternel l'idole d'Astarté, qu'il transporta hors de Jérusalem vers le torrent de Cédron; il la brûla au torrent de Cédron et la réduisit en poussière, et il en jeta la poussière sur les sépulcres des enfants du peuple.

7 Il abattit les maisons des prostitués qui étaient dans la maison de l'Éternel, et où les femmes tissaient des tentes pour Astarté.

8 Il fit venir tous les prêtres des villes de Juda; il souilla les hauts lieux où les prêtres brûlaient des parfums, depuis Guéba jusqu'à Beer Schéba; et il renversa les hauts lieux des portes, celui qui était à l'entrée de la porte de Josué, chef de la ville, et celui qui était à gauche de la porte de la ville.

9 Toutefois les prêtres des hauts lieux ne montaient pas à l'autel de l'Éternel à Jérusalem, mais ils mangeaient des pains sans levain au milieu de leurs frères.

10 Le roi souilla Topheth dans la vallée des fils de Hinnom, afin que personne ne fît plus passer son fils ou sa fille par le feu en l'honneur de Moloc.

11 Il fit disparaître de l'entrée de la maison de l'Éternel les chevaux que les rois de Juda avaient consacrés au soleil, près de la chambre de l'eunuque Nethan Mélec, qui demeurait dans le faubourg; et il brûla au feu les chars du soleil.

12 Le roi démolit les autels qui étaient sur le toit de la chambre haute d'Achaz et que les rois de Juda avaient faits, et les autels qu'avait faits Manassé dans les deux parvis de la maison de l'Éternel; après les avoir brisés et enlevés de là, il en jeta la poussière dans le torrent de Cédron.

13 Le roi souilla les hauts lieux qui étaient en face de Jérusalem, sur la droite de la montagne de perdition, et que Salomon, roi d'Israël, avait bâtis à Astarté, l'abomination des Sidoniens, à Kemosch, l'abomination de Moab, et à Milcom, l'abomination des fils d'Ammon.

14 Il brisa les statues et abattit les idoles, et il remplit d'ossements d'hommes la place qu'elles occupaient.

15 Il renversa aussi l'autel qui était à Béthel, et le haut lieu qu'avait fait Jéroboam, fils de Nebath, qui avait fait pécher Israël; il brûla le haut lieu et le réduisit en poussière, et il brûla l'idole.

16 Josias, s'étant tourné et ayant vu les sépulcres qui étaient là dans la montagne, envoya prendre les ossements des sépulcres, et il les brûla sur l'autel et le souilla, selon la parole de l'Éternel prononcée par l'homme de Dieu qui avait annoncé ces choses.

17 Il dit: Quel est ce monument que je vois? Les gens de la ville lui répondirent: C'est le sépulcre de l'homme de Dieu, qui est venu de Juda, et qui a crié contre l'autel de Béthel ces choses que tu as accomplies.

18 Et il dit: Laissez-le; que personne ne remue ses os! On conserva ainsi ses os avec les os du prophète qui était venu de Samarie.

19 Josias fit encore disparaître toutes les maisons des hauts lieux, qui étaient dans les villes de Samarie, et qu'avaient faites les rois d'Israël pour irriter l'Éternel; il fit à leur égard entièrement comme il avait fait à Béthel.

20 Il immola sur les autels tous les prêtres des hauts lieux, qui étaient là, et il y brûla des ossements d'hommes. Puis il retourna à Jérusalem.

21 Le roi donna cet ordre à tout le peuple: Célébrez la Pâque en l'honneur de l'Éternel, votre Dieu, comme il est écrit dans ce livre de l'alliance.

22 Aucune Pâque pareille à celle-ci n'avait été célébrée depuis le temps où les juges jugeaient Israël et pendant tous les jours des rois d'Israël et des rois de Juda.

23 Ce fut la dix-huitième année du roi Josias qu'on célébra cette Pâque en l'honneur de l'Éternel à Jérusalem.

24 De plus, Josias fit disparaître ceux qui évoquaient les esprits et ceux qui prédisaient l'avenir, et les théraphim, et les idoles, et toutes les abominations qui se voyaient dans le pays de Juda et à Jérusalem, afin de mettre en pratique les paroles de la loi, écrites dans le livre que le sacrificateur Hilkija avait trouvé dans la maison de l'Éternel.

25 Avant Josias, il n'y eut point de roi qui, comme lui, revînt à l'Éternel de tout son coeur, de toute son âme et de toute sa force, selon toute la loi de Moïse; et après lui, il n'en a point paru de semblable.

26 Toutefois l'Éternel ne se désista point de l'ardeur de sa grande colère dont il était enflammé contre Juda, à cause de tout ce qu'avait fait Manassé pour l'irriter.

27 Et l'Éternel dit: J'ôterai aussi Juda de devant ma face comme j'ai ôté Israël, et je rejetterai cette ville de Jérusalem que j'avais choisie, et la maison de laquelle j'avais dit: Là sera mon nom.

28 Le reste des actions de Josias, et tout ce qu'il a fait, cela n'est-il pas écrit dans le livre des Chroniques des rois de Juda?

29 De son temps, Pharaon Néco, roi d'Égypte, monta contre le roi d'Assyrie, vers le fleuve de l'Euphrate. Le roi Josias marcha à sa rencontre; et Pharaon le tua à Meguiddo, dès qu'il le vit.

30 Ses serviteurs l'emportèrent mort sur un char; ils l'amenèrent de Meguiddo à Jérusalem, et ils l'enterrèrent dans son sépulcre. Et le peuple du pays prit Joachaz, fils de Josias; ils l'oignirent, et le firent roi à la place de son père.

31 Joachaz avait vingt-trois ans lorsqu'il devint roi, et il régna trois mois à Jérusalem. Sa mère s'appelait Hamuthal, fille de Jérémie, de Libna.

32 Il fit ce qui est mal aux yeux de l'Éternel, entièrement comme avaient fait ses pères.

33 Pharaon Néco l'enchaîna à Ribla, dans le pays de Hamath, pour qu'il ne régnât plus à Jérusalem; et il mit sur le pays une contribution de cent talents d'argent et d'un talent d'or.

34 Et Pharaon Néco établit roi Éliakim, fils de Josias, à la place de Josias, son père, et il changea son nom en celui de Jojakim. Il prit Joachaz, qui alla en Égypte et y mourut.

35 Jojakim donna à Pharaon l'argent et l'or; mais il taxa le pays pour fournir cet argent, d'après l'ordre de Pharaon; il détermina la part de chacun et exigea du peuple du pays l'argent et l'or qu'il devait livrer à Pharaon Néco.

36 Jojakim avait vingt-cinq ans lorsqu'il devint roi, et il régna onze ans à Jérusalem. Sa mère s'appelait Zebudda, fille de Pedaja, de Ruma.

37 Il fit ce qui est mal aux yeux de l'Éternel, entièrement comme avaient fait ses pères.

Next
2 Kings 22
2 Kings 24
Next
dropdown
New American Standard Bible (NASB)

New American Standard Bible®, Copyright © 1960, 1971, 1977, 1995, 2020 by The Lockman Foundation. All rights reserved.

New American Standard Bible is made available by The Lockman Foundation
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

Louis Segond (LSG)

by Public Domain