Romani 13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Supunerea faţă de stăpânire

13 Oricine^(A) să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi^(B) stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. ² De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii^(C) se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. ³ Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă^(D) binele şi vei avea laudă de la ea. ⁴ El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. ⁵ De aceea trebuie^(E) să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci^(F) şi din îndemnul cugetului. ⁶ Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. ⁷ Daţi^(G) tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Dragostea este împlinirea Legii

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine^(H) iubeşte pe alţii a împlinit Legea. ⁹ De fapt: „Să^(I) nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să^(J) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ¹⁰ Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea^(K) deci este împlinirea Legii.

Veghere şi curăţie

¹¹ Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă^(L) treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. ¹² Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să^(M) ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să^(N) ne îmbrăcăm cu armele luminii. ¹³ Să^(O) trăim frumos, ca în timpul zilei, nu^(P) în chefuri şi în beţii; nu^(Q) în curvii şi în fapte de ruşine; nu^(R) în certuri şi în pizmă, ¹⁴ ci îmbrăcaţi-vă^(S) în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă^(T) de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

Îngăduinţa creştinească

14 Primiţi bine pe cel slab^(U) în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. ² Unul crede că poate^(V) să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. ³ Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine^(W) nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. ⁴ Cine eşti tu^(X), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. ⁵ Unul^(Y) socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. ⁶ Cine^(Z) face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri^(AA) lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. ⁷ În adevăr, niciunul^(AB) din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. ⁸ Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. ⁹ Căci Hristos^(AC) pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire^(AD) şi peste cei morţi, şi peste cei vii. ¹⁰ Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi^(AE) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. ¹¹ Fiindcă este scris: „Pe viaţa^(AF) Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. ¹² Aşa că fiecare^(AG) din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

¹³ Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să^(AH) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. ¹⁴ Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că^(AI) nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel^(AJ) ce crede că este necurat. ¹⁵ Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu^(AK) nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! ¹⁶ Nu^(AL) faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. ¹⁷ Căci^(AM) Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸ Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut^(AN) lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. ¹⁹ Aşadar^(AO) să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră^(AP). ²⁰ Să nu nimiceşti pentru^(AQ) o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate^(AR) lucrurile sunt curate. Totuşi^(AS) a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. ²¹ Bine este să nu mănânci carne^(AT), să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. ²² Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice^(AU) de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. ²³ Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot^(AV) ce nu vine din încredinţare e păcat.

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

15 Noi^(AW), care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile^(AX) celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. ² Fiecare^(AY) din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii^(AZ) altora. ³ Căci^(BA) şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările^(BB) celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”. ⁴ Şi tot ce a fost^(BC) scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. ⁵ Dumnezeul^(BD) răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, ⁶ pentru ca toţi împreună, cu^(BE) o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. ⁷ Aşadar primiţi-vă^(BF) unii pe alţii, cum^(BG) v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduinţele

⁸ Hristos^(BH) a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să^(BI) întărească făgăduinţele date părinţilor ⁹ şi ca neamurile să slăvească^(BJ) pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea^(BK) Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău”. ¹⁰ Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă^(BL), neamuri, împreună cu poporul Lui”. ¹¹ Şi iarăşi: „Lăudaţi^(BM) pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele”. ¹² Tot astfel, şi Isaia zice: „Din Iese va^(BN) ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, şi neamurile vor nădăjdui în El”. ¹³ Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria^(BO) şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Pavel despre slujba lui

¹⁴ În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt^(BP) încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini^(BQ) şi de orice fel de cunoştinţă şi, astfel, sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii. ¹⁵ Totuşi, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului^(BR) pe care mi l-a dat Dumnezeu, ¹⁶ ca să^(BS) fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă^(BT) bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt. ¹⁷ Eu dar mă pot lăuda în^(BU) Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. ¹⁸ Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe^(BV) care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca^(BW) să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, ¹⁹ fie prin^(BX) puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. ²⁰ Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca^(BY) să nu zidesc pe temelia pusă de altul, ²¹ după cum este scris: „Aceia cărora^(BZ) nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte”.

Planurile apostolului

²² Iată ce m-a^(CA) împiedicat de multe ori să vin la voi. ²³ Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi^(CB) fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, ²⁴ nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi^(CC) să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. ²⁵ Acum, mă duc^(CD) la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. ²⁶ Căci cei din Macedonia şi Ahaia au^(CE) avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. ²⁷ Negreşit, au avut bunătatea, dar era şi o datorie faţă de ei, pentru că, dacă^(CF) neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este^(CG) de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. ²⁸ După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri^(CH), voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi. ²⁹ Ştiu^(CI) că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. ³⁰ Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru^(CJ) dragostea Duhului, să^(CK) vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ³¹ ca să^(CL) fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea şi pentru ca slujba^(CM) pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi, ³² şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia^(CN) lui Dumnezeu şi să^(CO) mă răcoresc^(CP) puţin în mijlocul vostru. ³³ Dumnezeul^(CQ) păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.