Isaia 15-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Împotriva Moabului

15 Prorocie^(A) împotriva Moabului.

Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul^(B) este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!… ² Poporul se^(C) suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate^(D) capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate. ³ Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe^(E) acoperişuri şi în pieţe totul geme şi se topeşte plângând. ⁴ Hesbonul şi^(F) Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. ⁵ Îmi plânge inima^(G) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la^(H) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul^(I) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. ⁶ Căci apele Nimrim^(J) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde. ⁷ De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. ⁸ Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim şi urletele lui răsună până la Beer-Elim. ⁹ Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu^(K) va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.

16 Trimiteţi^(L) miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din^(M) Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! ² Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului^(N). ³ Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! ⁴ Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri. ⁵ Şi atunci, un scaun de domnie se^(O) va întări prin îndurare şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un^(P) judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.” – ⁶ Auzim îngâmfarea mândrului^(Q) Moab, fudulia şi fala lui, trufia^(R) şi lăudăroşia lui. ⁷ De aceea geme^(S) Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului^(T), adânc mâhniţi; ⁸ căci câmpiile^(U) Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din^(V) Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare. ⁹ De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud^(W) cu lacrimile mele, Hesbonule^(X) şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război! ¹⁰ S-a^(Y) dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii, nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. ¹¹ De aceea îmi plânge sufletul^(Z) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares. ¹² Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi^(AA), şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” – ¹³ Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. ¹⁴ Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:

„În trei ani, ca^(AB) anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”

Împotriva Damascului

17 Prorocie^(AC) împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; ² cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite^(AD) acolo. ³ S-a isprăvit cu cetăţuia^(AE) lui Efraim şi s-a sfârşit cu împărăţia Damascului, dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel – zice Domnul oştirilor. ⁴ În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită şi grăsimea^(AF) cărnii lui va pieri. ⁵ Se va^(AG) întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul şi braţul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; ⁶ vor^(AH) mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade”, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁷ În ziua aceea, omul se va uita^(AI) spre Făcătorul său şi ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; ⁸ nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei şi la stâlpii închinaţi soarelui. ⁹ În ziua aceea, cetăţile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure şi de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! ¹⁰ Căci ai uitat pe Dumnezeul^(AJ) mântuirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute şi ai sădit butuci străini. ¹¹ Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard şi, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei: şi durerea este fără leac. ¹² Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum^(AK) urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice. ¹³ Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră^(AL) Dumnezeu, ele fug departe, izgonite^(AM) ca pleava de pe munţi, la suflarea vântului, ca ţărâna luată de vârtej. ¹⁴ Spre seară, vine o prăpădenie neaşteptată şi până dimineaţa nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie şi soarta celor ce ne jefuiesc.

Asupra Etiopiei

18 Vai de tine, ţară^(AN), în care răsună zăngănit de arme şi care eşti dincolo de râurile Etiopiei! ² Tu, care trimiţi soli pe mare, în corăbii de papură, care plutesc pe luciul apelor! Duceţi-vă, soli iuţi, la neamul^(AO) acela tare şi puternic, la poporul acela înfricoşat de la începutul lui, neam puternic care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri. ³ Voi, toţi locuitori ai lumii, şi voi, locuitori ai pământului, luaţi seama când^(AP) se înalţă steagul pe munţi şi ascultaţi când sună trâmbiţa! ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniştit din locuinţa Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi pe aburul de rouă, în vipia secerişului. ⁵ Dar, înainte de seceriş, când cade floarea şi rodul se face aguridă, el taie îndată mlădiţele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii şi-i aruncă…” ⁶ Şi asirienii vor fi lăsaţi astfel pradă păsărilor răpitoare din munţi şi fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, şi fiarele pământului vor ierna pe ele. ⁷ În vremea aceea, se vor aduce^(AQ) daruri de mâncare Domnului oştirilor, de poporul cel tare şi puternic, de poporul cel înfricoşat de la începutul lui, neam puternic, care zdrobeşte totul şi a cărui ţară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuieşte Numele Domnului oştirilor, pe Muntele Sionului.