Matei 20-22

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pilda lucrătorilor viei

20 Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie. ² S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu^[a] pe zi şi i-a trimis la vie. ³ A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. ⁴ ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi vă voi da ce va fi cu dreptul’. Şi s-au dus. ⁵ A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. ⁶ Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: ‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?’ ⁷ Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni’. ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi veţi primi ce va fi cu dreptul’. ⁸ Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi’. ⁹ Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un leu. ¹⁰ Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. ¹¹ După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului ¹² şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei’. ¹³ Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? ¹⁴ Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie. ¹⁵ Nu pot^(A) să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori^(B) este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’ ¹⁶ Tot aşa^(C) , cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că^(D) mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

¹⁷ Pe când^(E) Se suia Isus la Ierusalim, pe drum a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: ¹⁸ „Iată^(F) că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte ¹⁹ şi-L^(G) vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

²⁰ Atunci^(H), mama fiilor^(I) lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. ²¹ El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă^(J) unul la dreapta şi altul la stânga Ta”. ²² Drept răspuns, Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul^(K) pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul^(L) cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. ²³ Şi El le-a răspuns: „Este adevărat^(M) că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o^(N) dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu”. ²⁴ Cei zece, când^(O) au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. ²⁵ Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. ²⁶ Între^(P) voi să nu fie aşa. Ci oricare^(Q) va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; ²⁷ şi^(R) oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. ²⁸ Pentru^(S) că nici Fiul^(T) omului n-a venit să I se slujească, ci^(U) El să slujească şi să-Şi^(V) dea viaţa ca răscumpărare pentru^(W) mulţi.”

Doi orbi vindecaţi la Ierihon

²⁹ Când^(X) au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. ³⁰ Şi doi^(Y) orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” ³¹ Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” ³² Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” ³³ „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” ³⁴ Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

21 Când^(Z) s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele^(AA) Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici ² şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. ³ Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” ⁴ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: ⁵ „Spuneţi^(AB) fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe’.” ⁶ Ucenicii^(AC) s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. ⁷ Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au^(AD) pus hainele peste ei şi El a şezut deasupra. ⁸ Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii^(AE) tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. ⁹ Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana^(AF), Fiul lui David! Binecuvântat^(AG) este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

Gonirea vânzătorilor din Templu

¹⁰ Când^(AH) a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: „Cine este acesta?” ¹¹ „Este Isus, Prorocul^(AI), din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele. ¹² Isus a intrat^(AJ) în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor^(AK) de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei ¹³ şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa^(AL) Mea se va chema o casă de rugăciune’. Dar^(AM) voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” ¹⁴ Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu şi El i-a vindecat. ¹⁵ Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie. ¹⁶ Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din^(AN) gura pruncilor şi din gura celor ce sug’?” ¹⁷ Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate, şi S-a îndreptat spre Betania^(AO) şi a rămas acolo.

Blestemarea smochinului

¹⁸ Dimineaţa^(AP), pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. ¹⁹ A văzut^(AQ) un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!”Şi îndată smochinul s-a uscat. ²⁰ Ucenicii, când^(AR) au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” ²¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă^(AS) veţi avea credinţă şi nu^(AT) vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci^(AU), chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face. ²² Tot^(AV) ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Puterea lui Isus. Pilda celor doi fii

²³ Isus^(AW) S-a dus în Templu şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis^(AX): „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” ²⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. ²⁵ Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ ²⁶ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că^(AY) toţi socotesc pe Ioan drept proroc.” ²⁷ Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. ²⁸ Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’ ²⁹ ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. ³⁰ S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus. ³¹ Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat^(AZ) vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. ³² Fiindcă Ioan^(BA) a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar^(BB) vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.

Pilda vierilor

³³ Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care^(BC) a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat^(BD) în altă ţară. ³⁴ Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca^(BE) să ia partea lui de rod. ³⁵ Vierii^(BF) au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. ³⁶ A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel. ³⁷ La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’ ³⁸ Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată^(BG) moştenitorul; veniţi^(BH) să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui’. ³⁹ Şi^(BI) au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. ⁴⁰ Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?” ⁴¹ Ei I-au răspuns^(BJ): „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde^(BK), şi^(BL) via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor”. ⁴² Isus le-a zis: „N-aţi^(BM) citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri’? ⁴³ De aceea vă spun că^(BN) Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. ⁴⁴ Cine va^(BO) cădea peste piatra aceasta va^(BP) fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” ⁴⁵ După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei ⁴⁶ şi căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele^(BQ) îl socoteau drept proroc.

Pilda nunţii fiului de împărat

22 Isus a^(BR) luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: ² „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. ³ A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. ⁴ A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii^(BS) şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă».’ ⁵ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. ⁶ Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. ⁷ Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile^(BT) sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. ⁸ Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici^(BU) de ea. ⁹ Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ ¹⁰ Robii au ieşit la răspântii, au^(BV) strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. ¹¹ Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care^(BW) nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ¹² ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. ¹³ Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în^(BX) întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ¹⁴ Căci^(BY) mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi’.”

Birul

¹⁵ Atunci^(BZ), fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. ¹⁶ Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. ¹⁷ Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” ¹⁸ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? ¹⁹ Arătaţi-Mi banul birului.”Şi ei I-au adus un ban^[b]. ²⁰ El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?” ²¹ „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Daţi^(CA) dar cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” ²² Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

Despre înviere

²³ În aceeaşi^(CB) zi, au venit la Isus saducheii, care^(CC) zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: ²⁴ „Învăţătorule, Moise^(CD) a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş’. ²⁵ Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. ²⁶ Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. ²⁷ La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. ²⁸ La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” ²⁹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi^(CE) nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. ³⁰ Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi^(CF) ca îngerii lui Dumnezeu în cer. ³¹ Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: ³² ‘Eu^(CG) sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii’.” ³³ Noroadele care ascultau au^(CH) rămas uimite de învăţătura lui Isus.

Porunca cea mai mare

³⁴ Când^(CI) au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. ³⁵ Şi unul din ei, un învăţător al Legii^(CJ), ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: ³⁶ „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” ³⁷ Isus i-a răspuns: „Să^(CK) iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. ³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. ³⁹ Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să^(CL) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. ⁴⁰ În aceste^(CM) două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Al cui fiu este Hristosul?

⁴¹ Pe^(CN) când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: ⁴² „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. ⁴³ Şi Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: ⁴⁴ ‘Domnul^(CO) a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»?’ ⁴⁵ Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” ⁴⁶ Nimeni^(CP) nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a^(CQ) îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.