Marcu 10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Desfacerea căsătoriei

10 Isus a plecat^(A) de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe. ² Au^(B) venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” ⁴ „Moise^(C)”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase”. ⁵ Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. ⁶ Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a^(D) făcut parte bărbătească şi parte femeiască. ⁷ De aceea^(E) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. ⁸ Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. ⁹ Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” ¹⁰ În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. ¹¹ El le-a zis: „Oricine^(F) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea ¹² şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte”.

Copilaşii

¹³ I-au^(G) adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. ¹⁴ Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor^(H) ca ei. ¹⁵ Adevărat vă spun că oricine^(I) nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!” ¹⁶ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat

¹⁷ Tocmai^(J) când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁸ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. ¹⁹ Cunoşti poruncile: ‘Să^(K) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²⁰ El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”. ²¹ Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară^(L) în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” ²² Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. ²³ Isus S-a uitat^(M) împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” ²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce^(N) se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” ²⁶ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” ²⁷ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la^(O) Dumnezeu”.

Moştenirea vieţii veşnice

²⁸ Petru^(P) a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie ³⁰ şi să^(Q) nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. ³¹ Mulţi^(R) din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³² Ei^(S) erau pe drum şi se suiau la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat^(T) iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. ³³ „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, ³⁴ care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

³⁵ Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit^(U) la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere”. ³⁶ El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?” ³⁷ „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta”. ³⁸ Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” ³⁹ „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi, ⁴⁰ dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită”. ⁴¹ Cei zece, când au auzit^(V) lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. ⁴² Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi^(W) că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. ⁴³ Dar^(X) între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru ⁴⁴ şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. ⁴⁵ Căci Fiul^(Y) omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi^(Z) dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Orbul Bartimeu

⁴⁶ Au^(AA) ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă. ⁴⁷ El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁸ Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁹ Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă”. ⁵⁰ Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus. ⁵¹ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea”. ⁵² Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa^(AB) ta te-a mântuit”. Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.