Luca 19-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameşilor, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. ⁴ A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. ⁵ Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. ⁶ Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A^(A) intrat să găzduiască la un om păcătos!” ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit^(B) pe cineva cu ceva, îi dau înapoi^(C) împătrit”. ⁹ Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi^(D) el este fiul^(E) lui Avraam. ¹⁰ Pentru că^(F) Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

¹¹ Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei^(G) credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. ¹² Deci^(H) a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-şi ia o împărăţie şi apoi să se întoarcă. ¹³ A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli^[a] şi le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce’. ¹⁴ Dar^(I) cetăţenii lui îl urau şi au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi’. ¹⁵ Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. ¹⁶ Cel dintâi a venit şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli’. ¹⁷ El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios^(J) în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi’. ¹⁸ A venit al doilea şi i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli’. ¹⁹ El i-a zis şi lui: ‘Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi’. ²⁰ A venit un altul şi i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar, ²¹ căci^(K) m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. ²² Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după^(L) cuvintele tale. Ştiai^(M) că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat, ²³ atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ ²⁴ Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli’. ²⁵ ‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli’. ²⁶ Iar el le-a zis: ‘Vă spun că^(N) celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. ²⁷ Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.’ ” ²⁸ După ce a vorbit astfel, Isus a pornit^(O) în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

²⁹ Când^(P) S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ³⁰ şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. ³¹ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el’.” ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. ³³ Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?” ³⁴ Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el”. ³⁵ Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi^(Q), şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra. ³⁶ Pe când^(R) mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. ³⁷ Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau: „Binecuvântat^(S) este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace^(T) în cer şi slavă în locurile preaînalte!” ³⁹ Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” ⁴⁰ Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele^(U) vor striga”.

Isus plânge pentru cetate

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a^(V) plâns pentru ea ⁴² şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. ⁴³ Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura^(W) cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: ⁴⁴ te^(X) vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu^(Y) vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că^(Z) n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

⁴⁵ În^(AA) urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Este scris^(AB): ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi^(AC) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.’ ” ⁴⁷ Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă^(AD), cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Puterea lui Isus

20 Într-una^(AE) din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii, ² şi I-au zis: „Spune-ne, cu^(AF) ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?” ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: ⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” ⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-aţi crezut?’ ⁶ Şi dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci^(AG) este încredinţat că Ioan era un proroc.” ⁷ Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan. ⁸ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.

Pilda vierilor

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un^(AH) om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată. ¹⁰ La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ¹¹ A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară. ¹³ Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste’. ¹⁴ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră’. ¹⁵ Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? ¹⁶ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” ¹⁷ Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra^(AI) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? ¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi^(AJ), pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?’ ” ¹⁹ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

Birul cezarului

²⁰ Au^(AK) început să pândească pe Isus şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului. ²¹ Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule^(AL), ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” ²³ Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? ²⁴ Arătaţi-Mi un ban^[b]. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei. ²⁵ Atunci, El le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. ²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Unii^(AM) din saduchei, care^(AN) zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus: ²⁸ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise^(AO): ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său’. ²⁹ Au fost dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără copii. ³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii. ³¹ A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii. ³² La urma tuturor, a murit şi femeia. ³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.” ³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. ³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi^(AP) ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind^(AQ) fii ai învierii. ³⁷ Dar că morţii învie, a^(AR) arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numeşte pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. ³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi^(AS) sunt vii.” ³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis”. ⁴⁰ Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

Al cui fiu este Hristosul?

⁴¹ Isus le-a zis: „Cum^(AT) se zice că Hristosul este fiul lui David? ⁴² Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis^(AU) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ⁴³ până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ” ⁴⁴ Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?

Cărturarii mustraţi de Isus

⁴⁵ Atunci^(AV) a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: ⁴⁶ „Păziţi-vă^(AW) de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le^(AX) facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe ⁴⁷ şi^(AY) casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”