Add parallel Print Page Options

Stricăciunea făcută holdelor filistenilor cu vulpile

15 După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei”. Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o(A) urăşti”, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soră-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.” Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău”. Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi şi a luat nişte făclii, apoi a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc. A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor şi a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât şi grâul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini. Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui”. Şi(B) filistenii s-au suit şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei. Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decât după ce mă voi răzbuna pe voi”. I-a bătut aspru, pe spate şi pe pântece, apoi s-a pogorât şi a locuit în crăpătura stâncii Etam.

Samson ucide o mie de filisteni

Atunci, filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda şi s-au întins până la(C) Lehi. 10 Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă”. 11 Atunci, trei mii de bărbaţi din Iuda s-au pogorât la crăpătura stâncii Etam şi au zis lui Samson: „Nu ştii că filistenii stăpânesc(D) peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie”. 12 Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî”. 13 Ei i-au răspuns: „Nu, vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă. 14 Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci, Duhul(E) Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc şi legăturile i-au căzut de pe mâini. 15 El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis(F) cu ea o mie de oameni.

16 Şi Samson a zis:

„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;
Cu o falcă de măgar, am ucis o mie de oameni”.

17 După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

Samson bea apă din stâncă

18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit(G), prin mâna robului Tău, această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor netăiaţi împrejur?” 19 Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a(H) întremat şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi. 20 Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor(I).