Isaia 40:1-11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. ² Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci^(A) a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” ³ Un glas^(B) strigă: „Pregătiţi^(C) în pustie calea Domnului, neteziţi^(D) în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! ⁴ Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă^(E) în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele! ⁵ Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” ⁶ Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice^(F) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. ⁷ Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul^(G) Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: ⁸ iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul^(H) Dumnezeului nostru rămâne în veac. ⁹ Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! ¹⁰ Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul^(I) Lui. Iată că plata^(J) este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. ¹¹ El Îşi va paşte^(K) turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.”