Isaia 29-33

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

29 „Vai de Ariel^(A) (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în^(B) care a tăbărât David! Adăugaţi an la an şi lăsaţi sărbătorile să-şi facă ocolul lor. ² Apoi, voi împresura pe Ariel; plânsete şi gemete vor fi în ea şi cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. ³ Căci te voi împresura de toate părţile, te voi înconjura cu cete de străjeri şi voi ridica întărituri de şanţuri împotriva ta. ⁴ Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ^(C) ca al unei năluci şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele. ⁵ Dar mulţimea vrăjmaşilor^(D) tăi va fi ca o pulbere măruntă şi mulţimea asupritorilor va fi ca^(E) pleava care zboară, şi aceasta deodată^(F), într-o clipă.” ⁶ De la Domnul oştirilor va^(G) veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ şi pocnet puternic, cu vijelie şi furtună şi cu flacăra unui foc mistuitor. ⁷ Şi, ca un vis, ca o vedenie de noapte, aşa va fi mulţimea^(H) neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, aşa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui şi cetăţuiei lui, strângându-l de aproape. ⁸ După cum cel flămând visează^(I) că mănâncă şi se trezeşte cu stomacul gol, şi, după cum cel însetat visează^(J) că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea neastâmpărată, tot aşa va fi şi cu mulţimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva Muntelui Sionului. ⁹ „Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi! Ei sunt^(K) beţi, dar^(L) nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. ¹⁰ Ci pentru că^(M) Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis^(N) ochii, prorocilor, şi v-a acoperit capetele, văzătorilor^(O). ¹¹ De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi^(P) pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El^(Q) răspunde: ‘Nu pot, căci este pecetluită!’ ¹² Sau dacă dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: ‘Ia citeşte!’ El răspunde: ‘Nu ştiu să citesc.’ ” ¹³ Domnul zice: „Când^(R) se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învăţătură^(S) de datină omenească. ¹⁴ De^(T) aceea, voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că^(U) înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” ¹⁵ Vai^(V) de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic^(W): „Cine ne vede şi cine ne ştie?” ¹⁶ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea^(X) să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el?” Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe?” ¹⁷ Peste puţină vreme, Libanul^(Y) se va preface în pomăt, şi pomătul va fi socotit ca o pădure! ¹⁸ În^(Z) ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi întuneric, vor vedea. ¹⁹ Cei^(AA) nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul şi săracii^(AB) se vor veseli de Sfântul lui Israel. ²⁰ Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul^(AC) va pieri şi toţi cei ce pândeau^(AD) nelegiuirea vor fi nimiciţi: ²¹ cei ce osândeau pe alţii la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetăţii şi năpăstuiau^(AE) fără temei pe cel nevinovat. ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Iacov, El, care^(AF) a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roşi de ruşine şi nu i se va mai îngălbeni faţa acum. ²³ Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea^(AG) mâinilor Mele, Îmi vor sfinţi Numele; vor sfinţi pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. ²⁴ Cei rătăciţi^(AH) cu duhul vor căpăta pricepere şi cei ce cârteau vor lua învăţătură.”

30 „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care^(AI) iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi^(AJ) îngrămădesc astfel păcat peste păcat! ² Ei^(AK) se pogoară în Egipt, fără^(AL) să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon şi să caute un adăpost sub umbra egiptenilor! ³ Dar^(AM) ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară. ⁴ Căci voievozii lui au şi ajuns la Ţoan^(AN) şi trimişii lui au şi atins Hanesul. ⁵ Dar toţi^(AO) vor rămâne de ruşine din pricina unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi ocara lor.” ⁶ Prorocie asupra unor dobitoace^(AP) de la miazăzi: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vin leoaica şi leul, năpârca^(AQ) şi şarpele zburător, îşi duc ei bogăţiile în spinarea măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. ⁷ Căci^(AR) ajutorul Egiptului nu este decât deşertăciune şi nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: „zarvă^(AS) fără nicio ispravă.” ⁸ „Du-te acum – zice Domnul – de scrie^(AT) aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliţă şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie şi în veci de veci. ⁹ Scrie că poporul acesta^(AU) este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului, ¹⁰ care^(AV) zic văzătorilor: ‘Să nu vedeţi!’ şi prorocilor: ‘Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne^(AW) lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite! ¹¹ Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’ ” ¹² De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: „Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri şi vă sprijiniţi pe ele, ¹³ de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca^(AX) spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă şi a cărui prăbuşire vine^(AY) deodată, într-o clipă: ¹⁴ îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se^(AZ) sfărâmă fără nicio milă şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne niciun ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.” ¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte^(BA) şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar^(BB) n-aţi voit! ¹⁶ Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai!” – „De aceea veţi şi fugi!” – „Vom călări pe cai iuţi!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi! ¹⁷ O^(BC) mie vor fugi la ameninţarea unuia singur şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe creştetul unui deal. ¹⁸ Totuşi, Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. Ferice^(BD) de toţi cei ce nădăjduiesc în El! ¹⁹ Da, popor al Sionului, locuitor al^(BE) Ierusalimului, nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. ²⁰ Domnul vă va da pâine^(BF) în necaz şi apă în strâmtorare. Învăţătorii^(BG) tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi. ²¹ Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. ²² Veţi^(BH) socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca şi le vei zice^(BI): ‘Afară cu voi de aici!’ ²³ Atunci^(BJ) El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ şi pâinea pe care o va da pământul va fi gustoasă şi hrănitoare; în acelaşi timp, turmele tale vor paşte în păşuni întinse. ²⁴ Boii şi măgarii, care ară pământul, vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul. ²⁵ Pe^(BK) orice munte înalt şi pe orice deal înalt, vor izvorî râuri, curgeri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea. ²⁶ Şi lumina^(BL) lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui.” ²⁷ „Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă şi un pârjol puternic; buzele Lui sunt pline de urgie şi limba Lui este ca un foc mistuitor; ²⁸ suflarea^(BM) Lui este ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge^(BN) până la gât, ca să ciuruiască neamurile cu ciurul nimicirii şi să pună o zăbală^(BO) înşelătoare în fălcile popoarelor. ²⁹ Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte^(BP) sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele^(BQ) Domnului, spre Stânca lui Israel. ³⁰ Şi^(BR) Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, al furtunii şi al pietrelor^(BS) de grindină. ³¹ Atunci, asirianul va tremura de^(BT) glasul Domnului, care^(BU) îl va lovi cu nuiaua Sa. ³² La fiecare lovitură de nuia hotărâtă pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele şi harpele Domnul va lupta împotriva lui cu mâna^(BV) ridicată. ³³ Căci de multă vreme este pregătit un rug^(BW), gătit şi pentru împărat: adânc şi lat este făcut, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă.”

31 Vai de cei ce^(BX) se pogoară în Egipt după ajutor, se bizuiesc^(BY) pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu^(BZ) caută pe Domnul! ² Dar şi El este înţelept şi aduce nenorocirea şi nu^(CA) Îşi ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi şi împotriva ajutorului celor ce săvârşesc nelegiuirea. ³ Căci egipteanul este om^(CB), nu Dumnezeu, şi caii lui sunt carne, nu duh. Doar mâna să-Şi întindă Domnul, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea şi vor pieri cu toţii. ⁴ Căci aşa mi-a vorbit Domnul: „Cum^(CC) mugesc leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strânşi împotriva lui, şi nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa^(CD) Se va pogorî şi Domnul oştirilor să lupte pe Muntele Sionului şi pe dealul lui. ⁵ Cum^(CE) îşi întind păsările aripile peste puii lor, aşa va ocroti Domnul oştirilor Ierusalimul, îl va ocroti^(CF) şi-l va izbăvi, îl va cruţa şi-l va mântui. – ⁶ Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut^(CG) mult, copii ai lui Israel. – ⁷ Căci în ziua aceea, fiecare îşi va lepăda^(CH) idolii de argint şi de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre nelegiuite^(CI). ⁸ Şi asirianul va cădea^(CJ) ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie şi tinerii lui războinici vor fi robiţi. ⁹ Stânca lui se va topi de groază^[a](CK), şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului – zice Domnul –, care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim.”

32 „Atunci împăratul^(CL) va împărăţi cu dreptate şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire. ² Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un^(CM) loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete. ³ Ochii^(CN) celor ce văd nu vor mai fi legaţi şi urechile celor ce aud vor lua aminte. ⁴ Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit. ⁵ Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă. ⁶ Căci nebunul spune nebunii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat. ⁷ Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate, ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă. ⁸ Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese. – ⁹ Femei fără grijă^(CO), sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu! ¹⁰ Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor, căci se va duce culesul viilor şi strângerea poamelor nu va mai veni. ¹¹ Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale! ¹² Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. ¹³ Pe^(CP) pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii^(CQ) celei vesele. ¹⁴ Casa împărătească^(CR) este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele şi turmele vor paşte ¹⁵ până când se va turna Duhul^(CS) de sus peste noi; atunci pustia^(CT) se va preface în pământ şi pomătul va fi privit ca o pădure. ¹⁶ Atunci, nepărtinirea va locui în pustie şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomăt. ¹⁷ Lucrarea^(CU) neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie. ¹⁸ Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite. ¹⁹ Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină şi cetatea^(CV) plecată adânc^(CW). ²⁰ Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului^(CX) şi măgarului!”

33 „Vai de tine, pustiitorule^(CY), care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După^(CZ) ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu.” ² „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine^(DA). Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie! ³ Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.” ⁴ „Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.” ⁵ Domnul^(DB) este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate. ⁶ „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului. ⁷ Iată, vitejii strigă afară; solii^(DC) păcii plâng cu amar. ⁸ Drumurile^(DD) sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur^(DE) a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni. ⁹ Ţara^(DF) jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. ¹⁰ „Acum^(DG) Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica. ¹¹ Aţi^(DH) zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot. ¹² Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca^(DI) nişte spini tăiaţi care ard în foc.” ¹³ „Voi, cei^(DJ) de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!” ¹⁴ Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” ¹⁵ Cel ce umblă^(DK) în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi^(DL) leagă ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. ¹⁷ „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei. ¹⁸ Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ‘Unde^(DM) este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?’ ¹⁹ Atunci nu vei mai vedea pe poporul^(DN) acela îndrăzneţ, pe poporul^(DO) cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe. ²⁰ Priveşte^(DP) Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul^(DQ) ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi^(DR) nu^(DS) vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. ²¹ Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. ²² Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul^(DT) nostru, Domnul^(DU) este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! ²³ Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. ²⁴ Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul^(DV) Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”