Iov 13-14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
13 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit şi a luat seama.
2 Ce(A) ştiţi voi, ştiu şi eu,
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar(B) vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4 Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni,
sunteţi cu toţii nişte doctori(C) de nimic.
5 O, de aţi fi tăcut,
ce înţelepciune(D) aţi fi arătat!
6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea
şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?
8 Vreţi să ţineţi cu El
şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9 Dacă vă va cerceta, El vă va găsi bine oare?
Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10 Nu, nu; ci El vă va osândi
dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui?
Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12 Părerile voastre sunt păreri de cenuşă,
întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!
Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14 Îmi voi lua carnea(E) în dinţi
şi îmi voi pune viaţa(F) în joc.
15 Da, mă va ucide(G): n-am nimic de nădăjduit;
dar îmi(H) voi apăra purtarea în faţa Lui.
16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,
căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
luaţi aminte la cele ce voi spune.
18 Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina,
căci ştiu că am dreptate.
19 Are cineva(I) ceva de spus împotriva mea?
Atunci tac şi vreau să mor.
20 Numai(J) două lucruri fă-mi
şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21 Trage-Ţi(K) mâna de pe mine şi
nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi, cheamă-mă, şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi şi păcate am făcut?
Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24 Pentru ce Îţi(L) ascunzi Faţa
şi mă iei drept(M) vrăjmaş?
25 Vrei să(N) loveşti o frunză suflată de vânt?
Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26 Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare
şi să mă pedepseşti(O) pentru greşeli din tinereţe?
27 Pentru ce să-mi pui(P) picioarele în butuci,
să-mi pândeşti toate mişcările,
să pui hotar paşilor mei,
28 când trupul meu cade în putrezire,
ca o haină mâncată de molii?
14 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină(Q) de necazuri.
2 Se naşte(R) şi e tăiat ca o floare;
fuge şi piere ca o umbră.
3 Şi asupra lui(S) ai Tu ochiul deschis!
Şi pe mine mă tragi(T) la judecată cu Tine!
4 Cum ar putea(U) să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
5 Dacă(V) zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6 întoarce-Ţi(W) măcar privirile de la el şi dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul(X) la sfârşitul zilei.
7 Un copac şi tot are nădejde,
căci, când este tăiat(Y), odrăsleşte din nou
şi iar dă lăstari.
8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în ţărână,
9 înverzeşte iarăşi de mirosul apei
şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10 Dar omul, când moare, rămâne întins.
Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11 Cum pier apele din lacuri
şi cum seacă şi se usucă râurile,
12 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cât(Z) vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă
şi nu se mai scoală din somnul lui.
13 Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăşi aminte de mine!
14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
aş(AA) mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până(AB) mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15 Atunci m-ai(AC) chema şi Ţi-aş răspunde
şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16 Dar astăzi îmi numeri(AD) paşii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
17 călcările mele de lege(AE) sunt pecetluite într-un mănunchi
şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18 Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,
cum piere stânca din locul ei,
19 cum este mâncată piatra de ape
şi cum este luat pământul de râu,
aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20 Îl urmăreşti întruna şi se duce;
Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21 De ajung fiii lui la cinste, el(AF) nu ştie nimic;
de sunt înjosiţi, habar n-are.
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
