Iosua 14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Împărţirea ţării de la apus de Iordan

14 Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe care li le-au^(A) împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel. ² Împărţirea s-a făcut prin sorţi^(B), cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. ³ Căci^(C) Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei. ⁴ Fiii lui^(D) Iosif alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim, şi leviţilor nu li s-a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor. ⁵ Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile^(E) pe care le dăduse lui Moise Domnul şi au împărţit ţara.

Caleb câştigă Hebronul

⁶ Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul^(F), i-a zis: „Ştii ce^(G) a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea^(H). ⁷ Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis^(I) Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată. ⁸ Fraţii mei^(J) care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat^(K) în totul calea Domnului, Dumnezeului meu. ⁹ Şi în ziua aceea, Moise a jurat şi a zis: ‘Ţara^(L) în care^(M) a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu’. ¹⁰ Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum^(N) a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. ¹¹ Şi astăzi^(O), sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg^(P) în fruntea voastră. ¹² Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi^(Q) şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate^(R), cu mine şi-i voi izgoni^(S), cum a spus Domnul”. ¹³ Iosua a binecuvântat^(T) pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a^(U) dat ca moştenire Hebronul. ¹⁴ Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de azi Hebronul^(V), pentru că urmase^(W) în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁵ Hebronul se chema^(X) mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Şi ţara^(Y) s-a odihnit de război.