11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi! 12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării[a], ca să se împlinească Scriptura[b]. 13 Acum însă, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria mea deplină. 14 Eu le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău! 16 Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i[c] prin[d] adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. 18 Aşa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

Read full chapter

Footnotes

  1. Ioan 17:12 Expresie semitică, cu referire la cineva sau ceva care aparţine unei anumite categorii (vezi 2 Tes. 2:3)
  2. Ioan 17:12 O posibilă aluzie la Ps. 41:9 (vezi nota de la In. 13:18) sau la Prov. 24:22, unde în LXX apare aceeaşi expresie, fiul pierzării
  3. Ioan 17:17 În sensul de a dedica, a consacra, a pune deoparte pentru un scop sfânt ; vezi şi v. 19, unde Isus Însuşi S-a sfinţit / consacrat pentru a duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu
  4. Ioan 17:17 Sau: întru adevăr