Faptele Apostolilor 8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Prigonirea creştinilor

8 Saul^(A) se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi^(B), afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. ² Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au^(C) jelit cu mare tânguire. ³ Saul, de partea lui, făcea prăpăd^(D) în Biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. ⁴ Cei ce se împrăştiaseră^(E) mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. ⁵ Filip^(F) s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. ⁶ Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. ⁷ Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri^(G) necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. ⁸ Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. ⁹ În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea^(H) şi punea în uimire^(I) pe poporul Samariei. ¹⁰ Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”. ¹¹ Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹² Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia^(J) Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei. ¹³ Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria

¹⁴ Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să^(K) primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci nu Se pogorâse încă^(L) peste niciunul din ei, ci fuseseră numai^(M) botezaţi în Numele^(N) Domnului Isus. ¹⁷ Atunci, Petru şi Ioan au pus^(O) mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. ¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani ¹⁹ şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”. ²⁰ Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai^(P) crezut că darul^(Q) lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! ²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. ²² Pocăieşte-te dar de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să^(R) ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, ²³ căci văd că eşti plin de fiere amară^(S) şi în lanţurile fărădelegii.” ²⁴ Simon a răspuns: „Rugaţi-vă^(T) voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis”. ²⁵ După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Filip şi famenul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu”. ²⁷ Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un^(U) etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit^(V) la Ierusalim ca să se închine, ²⁸ se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia. ²⁹ Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” ³⁰ Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” ³¹ Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. ³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El^(W) a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; ³³ în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” ³⁴ Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” ³⁵ Atunci, Filip a luat cuvântul, a început^(X) de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. ³⁶ Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce^(Y) mă împiedică să fiu botezat?” ³⁷ Filip a zis: „Dacă^(Z) crezi din toată inima, se poate”. Famenul a răspuns: „Cred^(AA) că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”. ³⁸ A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul^(AB) Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, ⁴⁰ Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.