Alegerea celor şapte diaconi[a]

În zilele acelea, când numărul ucenicilor creştea, evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni[b], pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! Prin urmare, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta, iar noi vom continua să dăm atenţie rugăciunii şi slujirii Cuvântului.“ Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi, aşa că l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia; i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei.

Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creştea tot mai mult în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi veneau la credinţă.

Arestarea lui Ştefan

Ştefan, un om plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Unii din sinagoga[c] numită „A oamenilor liberi[d]“ – a celor din Cirena[e], a celor din Alexandria[f] şi a celor din Cilicia[g] şi din Asia[h] – au început o dispută cu Ştefan, 10 dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. 11 Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!“ 12 Au incitat pe popor, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înşfăcat şi l-au dus înaintea Sinedriului. 13 Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui Lăcaş sfânt şi împotriva Legii! 14 Căci l-am auzit spunând că Acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredinţat Moise!“ 15 Toţi cei ce şedeau în Sinedriu s-au uitat ţintă la el şi au văzut că faţa lui arăta ca faţa unui înger.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 6:1 Titlu Termenul apare mai târziu în NT ca substantiv desemnând o slujbă specifică în biserică; este derivat din verbul diakoneo (a sluji, a avea grijă de ceva), din v. 2
  2. Faptele Apostolilor 6:1 Evreii elenişti erau fie evrei născuţi în afara Palestinei, fie autohtoni a căror limbă şi cultură erau puternic influenţate de elenism, iar evreii autohtoni vorbeau limba aramaică sau ebraică şi erau apărători ai culturii evreieşti
  3. Faptele Apostolilor 6:9 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunităţii, loc public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi. Ca instituţie, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după 586 î.Cr.); peste tot în carte
  4. Faptele Apostolilor 6:9 Oameni care au fost eliberaţi din sclavie
  5. Faptele Apostolilor 6:9 Vezi nota de la 2:10
  6. Faptele Apostolilor 6:9 Capitala provinciei Egipt, al doilea oraş ca mărime din imperiu; două din cele cinci cartiere ale oraşului erau locuite de evrei
  7. Faptele Apostolilor 6:9 Provincie romană în SE Asiei Mici, învecinându-se cu Siria şi având capitala la Tarsus, oraşul de unde era Saul (vezi 7:58)
  8. Faptele Apostolilor 6:9 Vezi nota de la 2:9