1 Samuel 16-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

David uns împărat

16 Domnul a zis lui Samuel: „Când^(A) vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am^(B) lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi^(C) cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales^(D) ca împărat.” ² Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel şi să zici: ‘Vin să aduc o jertfă^(E) Domnului’. ³ Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta^(F) ce trebuie să faci şi Îmi vei unge^(G) pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.” ⁴ Samuel a făcut ce zisese Domnul şi s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au alergat înspăimântaţi^(H) înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun^(I)?” ⁵ El a răspuns: „Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă^(J) şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui şi i-a poftit la jertfă. ⁶ Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab^(K), şi-a zis^(L): „Negreşit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.” ⁷ Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea^(M) şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul^(N) nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii^(O), dar Domnul se uită la inimă^(P).” ⁸ Isai a chemat pe Abinadab^(Q) şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” ⁹ Isai a trecut pe Şama^(R), şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” ¹⁰ Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” ¹¹ Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?”. Şi el a răspuns: „A mai rămas^(S) cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite^(T) să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.” ¹² Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai^(U), cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul^(V) a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” ¹³ Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns^(W) în mijlocul fraţilor lui. Duhul^(X) Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare.

Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.

David cântă din harpă lui Saul

¹⁴ Duhul^(Y) Domnului S-a depărtat de la Saul şi a fost muncit de un^(Z) duh rău care venea de la Domnul. ¹⁵ Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte. ¹⁶ Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea^(AA) ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harpa şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna^(AB) şi vei fi uşurat.” ¹⁷ Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine.” ¹⁸ Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic^(AC), un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul^(AD) este cu el.” ¹⁹ Saul a trimis nişte oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu^(AE) oile.” ²⁰ Isai a luat^(AF) un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin şi cu un ied şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. ²¹ David a ajuns la Saul şi s-a^(AG) înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul şi a fost pus să-i poarte armele. ²² Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.” ²³ Şi, când duhul^(AH) trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el.

Războiul cu filistenii

17 Filistenii şi-au strâns^(AI) oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco^(AJ) şi Azeca, la Efes-Damim. ² Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. ³ Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte şi Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. ⁴ Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat^(AK), era din^(AL) Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. ⁵ Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. ⁶ Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri. ⁷ Coada^(AM) suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. ⁸ Filisteanul s-a oprit şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii^(AN) lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea! ⁹ Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi^(AO) sluji.” ¹⁰ Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară^(AP) asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” ¹¹ Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat, şi au fost cuprinşi de o mare frică.

David şi Goliat

¹² Şi David era fiul^(AQ) Efratitului^(AR) aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt^(AS) fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân, înaintat în vârstă. ¹³ Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea^(AT) Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama. ¹⁴ David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, ¹⁵ David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască^(AU) oile tatălui său. ¹⁶ Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile. ¹⁷ Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi; ¹⁸ du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine^(AV) şi să-mi aduci veşti temeinice. ¹⁹ Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” ²⁰ David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. ²¹ Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire. ²² David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. ²³ Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte^(AW) ca mai înainte, şi David le-a auzit. ²⁴ La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică. ²⁵ Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă^(AX) pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” ²⁶ David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara^(AY) de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur^(AZ), ca să ocărască^(BA) oştirea^(BB) Dumnezeului celui viu?” ²⁷ Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa^(BC) şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.” ²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins^(BD) de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.” ²⁹ David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc^(BE) astfel?” ³⁰ Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi^(BF) întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată. ³¹ Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. ³² David a zis lui Saul: „Nimeni^(BG) să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul^(BH) tău va merge să se bată cu el.” ³³ Saul a zis lui David: „Nu poţi^(BI) să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” ³⁴ David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, ³⁵ alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. ³⁶ Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.” ³⁷ David a mai zis: „Domnul^(BJ), care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul^(BK) să fie cu tine!” ³⁸ Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. ³⁹ David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. ⁴⁰ Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. ⁴¹ Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. ⁴² Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs^(BL) de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai^(BM) şi cu faţa frumoasă. ⁴³ Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine^(BN), de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, ⁴⁴ a adăugat^(BO): „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” ⁴⁵ David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar^(BP) eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai^(BQ) ocărât-o. ⁴⁶ Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile^(BR) taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti^(BS) că Israel are un Dumnezeu. ⁴⁷ Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie^(BT), nici prin suliţă. Căci biruinţa este^(BU) a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” ⁴⁸ Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. ⁴⁹ Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. ⁵⁰ Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai^(BV) tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. ⁵¹ A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la^(BW) fugă. ⁵² Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim^(BX), până la Gat şi până la Ecron. ⁵³ Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra. ⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său. ⁵⁵ Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui^(BY) fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.” ⁵⁶ „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. ⁵⁷ Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul^(BZ) filisteanului. ⁵⁸ Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului^(CA) tău Isai, Betleemitul.”

Ionatan şi David

18 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul^(CB) lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan^(CC) l-a iubit ca pe sufletul din el. ² În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a^(CD) lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. ³ Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. ⁴ A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui. ⁵ David se ducea şi izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

Cântarea de biruinţă a femeilor

⁶ Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile^(CE) au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.

⁷ Femeile care cântau îşi răspundeau^(CF) unele altora şi ziceau:

⁸ Saul s-a mâniat foarte tare şi nu^(CH) i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte^(CI) decât împărăţia.” ⁹ Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. ¹⁰ A doua zi, duhul^(CJ) cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a^(CK) înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa^(CL) în mână. ¹¹ Saul a ridicat^(CM) suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit de el de două ori. ¹² Saul se temea^(CN) de David, pentru că Domnul^(CO) era cu David şi Se depărtase^(CP) de la el. ¹³ L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea^(CQ) şi intra în fruntea poporului; ¹⁴ izbutea în tot ce făcea şi Domnul^(CR) era cu el. ¹⁵ Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, ¹⁶ dar tot^(CS) Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.

David, ginerele împăratului

¹⁷ Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă^(CT) pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele^(CU) Domnului”. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna^(CV) mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui”. ¹⁸ David a răspuns lui Saul: „Cine sunt^(CW) eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” ¹⁹ Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel^(CX), din Mehola^(CY). ²⁰ Mical^(CZ), fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut. ²¹ El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă^(DA) şi să cadă sub^(DB) mâna filistenilor”. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi^(DC) ginere”. ²² Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului’.” ²³ Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.” ²⁴ Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. ²⁵ Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio^(DD) zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune^(DE) pe vrăjmaşii lui’.” Saul avea de gând^(DF) să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. ²⁶ Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea^(DG) hotărâtă, ²⁷ David s-a sculat, a plecat cu oamenii^(DH) lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus^(DI) prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. ²⁸ Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. ²⁹ Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş. ³⁰ Domnitorii filistenilor ieşeau la^(DJ) luptă şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă^(DK) decât toţi slujitorii lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.

David este prigonit de Saul

19 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. ² Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea^(DL) mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te. ³ Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.” ⁴ Ionatan a vorbit^(DM) bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat^(DN) faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; ⁵ şi-a pus în joc viaţa^(DO), a ucis^(DP) pe filistean şi Domnul^(DQ) a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce^(DR) să păcătuieşti^(DS) împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” ⁶ Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” ⁷ Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul şi David a fost înaintea lui ca mai înainte^(DT).

David, scăpat de Mical

⁸ Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui. ⁹ Atunci, duhul^(DU) cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta, ¹⁰ şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea. ¹¹ Saul a trimis^(DV) nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” ¹² Ea l-a pogorât^(DW) pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. ¹³ În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină. ¹⁴ Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” ¹⁵ Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” ¹⁶ Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră. ¹⁷ Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor^(DX)!’ ”

Fuga lui David la Samuel, la Rama

¹⁸ Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. ¹⁹ Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” ²⁰ Saul^(DY) a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare^(DZ) de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să^(EA) prorocească. ²¹ Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei. ²² Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” ²³ Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul^(EB) lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. ²⁴ S-a dezbrăcat^(EC) de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat^(ED) la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare^(EE) şi Saul este între proroci?”

David, înştiinţat de Ionatan

20 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” ² Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” ³ David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”. ⁴ Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” ⁵ Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă^(EF) şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund^(EG) în câmpii până în seara zilei a treia. ⁶ Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem^(EH), în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ ⁷ Şi dacă^(EI) va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea^(EJ) este lucru hotărât din partea lui. ⁸ Arată-ţi^(EK) dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ^(EL) înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire^(EM) în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” ⁹ Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!” ¹⁰ David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” ¹¹ Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp. ¹² Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David, ¹³ Domnul^(EN) să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul^(EO) să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! ¹⁴ Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri, ¹⁵ să nu îţi îndepărtezi^(EP) niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului. ¹⁶ Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune^(EQ) pe vrăjmaşii lui David!” ¹⁷ Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul^(ER) lui. ¹⁸ Ionatan i-a zis: „Mâine^(ES) este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. ¹⁹ Să te pogori a treia zi până în fundul locului^(ET) în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel. ²⁰ Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă. ²¹ Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu^(EU) este Domnul! ²² Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. ²³ Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul^(EV) pe care ni l-am dat unul altuia.” ²⁴ David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. ²⁵ Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. ²⁶ Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat^(EW), negreşit nu este curat”. ²⁷ A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” ²⁸ Ionatan a răspuns^(EX) lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. ²⁹ El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” ³⁰ Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? ³¹ Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. ³² Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce^(EY) să fie omorât? Ce a făcut?” ³³ Şi Saul şi-a îndreptat^(EZ) suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles^(FA) că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. ³⁴ S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. ³⁵ A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş. ³⁶ El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. ³⁷ Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. ³⁸ I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. ³⁹ Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. ⁴⁰ Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.” ⁴¹ După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. ⁴² Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în^(FB) pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’ ”

David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.