1 Împăraţilor 10-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Împărăteasa din Seba, la Ierusalim

10 Împărăteasa^(A) din Seba a auzit de faima lui Solomon în ceea ce priveşte slava Domnului şi a venit să-l încerce^(B) prin întrebări grele. ² A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare şi cu cămile care aduceau mirodenii, aur foarte mult şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă. ³ Solomon i-a răspuns la toate întrebările şi n-a fost nimic pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească. ⁴ Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care o zidise, ⁵ şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele, şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi arderile-de-tot^(C) pe care le aducea în Casa Domnului. ⁶ Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta! ⁷ Dar nu credeam, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire decât am auzit mergându-ţi faima. ⁸ Ferice^(D) de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta, care aud înţelepciunea ta! ⁹ Binecuvântat^(E) să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentru că Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea te-a pus împărat, ca să^(F) judeci şi să faci dreptate.” ¹⁰ Ea a dat împăratului^(G) o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii şi pietre scumpe. N-au mai venit niciodată în urmă atâtea mirodenii câte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. ¹¹ Corăbiile^(H) lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi foarte mult lemn de santal şi pietre scumpe. ¹² Împăratul^(I) a făcut cu lemnul mirositor^(J) pălimare pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului şi harpe şi alăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor şi nu s-a mai văzut până în ziua de azi. ¹³ Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut şi i-a mai dat şi pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, cu slujitorii ei.

Bogăţiile lui Solomon

¹⁴ Greutatea aurului care-i venea lui Solomon pe fiecare an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur, ¹⁵ afară de ce scotea de la negustorii cei mari şi din negoţul^(K) cu mărfuri, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării. ¹⁶ Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur ¹⁷ şi alte trei^(L) sute de scuturi mici de aur bătut şi, pentru fiecare din ele, a întrebuinţat trei mine de aur, şi împăratul le-a pus în casa numită Pădurea Libanului^(M)(N). ¹⁸ Împăratul^(O) a făcut un mare scaun de domnie de fildeş şi l-a acoperit cu aur curat. ¹⁹ Scaunul acesta de domnie avea şase trepte şi partea de sus era rotunjită pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau rezemători: lângă rezemători stăteau doi lei ²⁰ şi pe cele şase trepte stăteau doisprezece lei de o parte şi de alta. Aşa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăţie. ²¹ Toate paharele^(P) împăratului Solomon erau de aur şi toate vasele din casa Pădurea Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n-avea nicio trecere. ²² Căci împăratul avea pe mare corăbii^(Q) din Tars cu ale lui Hiram, şi corăbiile din Tars veneau la fiecare trei ani aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni. ²³ Împăratul Solomon a întrecut^(R) pe toţi împăraţii pământului în bogăţii şi înţelepciune. ²⁴ Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. ²⁵ Şi fiecare îşi aducea darul lui: lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri – aşa era în fiecare an. ²⁶ Solomon^(S) a strâns^(T) care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim, lângă împărat. ²⁷ Împăratul^(U) a făcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele şi cedrii, tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt, care cresc pe câmpie. ²⁸ Solomon îşi aducea^(V) caii din Egipt; o ceată de negustori de ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preţ hotărât: ²⁹ un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint şi un cal, cu o sută cincizeci de sicli. De asemenea^(W), aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.

Femeile străine

11 Împăratul^(X) Solomon a iubit^(Y) multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, ² care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi^(Z) la ele şi nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire. ³ A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare, şi nevestele i-au abătut inima. ⁴ Când a îmbătrânit Solomon, nevestele^(AA) i-au plecat inima spre alţi dumnezei, şi inima^(AB) nu i-a fost în totul a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima^(AC) tatălui său, David. ⁵ Solomon s-a dus după Astarteea^(AD), zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor. ⁶ Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său, David. ⁷ Atunci^(AE), Solomon a zidit pe muntele^(AF) din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş^(AG), urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. ⁸ Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor. ⁹ Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că îşi abătuse inima^(AH) de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase^(AI) de două ori. ¹⁰ În privinţa aceasta îi spusese^(AJ) să nu meargă după alţi dumnezei, dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului. ¹¹ Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe^(AK) împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău. ¹² Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău, David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. ¹³ Nu voi^(AL) rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie^(AM) fiului tău, din pricina robului Meu, David, şi din pricina Ierusalimului, pe^(AN) care l-am ales.”

Vrăjmăşia lui Hadad şi Rezon

¹⁴ Domnul^(AO) a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al edomului. ¹⁵ Pe vremea când a bătut David Edomul^(AP), Ioab, căpetenia oştirii, suindu-se să îngroape morţii, a ucis toată partea^(AQ) bărbătească din Edom; ¹⁶ a rămas acolo şase luni cu tot Israelul, până ce a nimicit toată partea bărbătească. ¹⁷ Atunci, Hadad a fugit cu nişte edomiţi, slujitori ai tatălui său, şi s-a dus în Egipt. Hadad era încă un băiat pe atunci. ¹⁸ Plecând din Madian, s-au dus la Paran, au luat cu ei nişte oameni din Paran şi au ajuns în Egipt, la Faraon, împăratul Egiptului. Faraon a dat o casă lui Hadad, i-a purtat grijă de mâncare şi i-a dat moşii. ¹⁹ Hadad a căpătat trecere înaintea lui Faraon până acolo încât Faraon i-a dat de nevastă pe sora nevestei lui, sora împărătesei Tahpenes. ²⁰ Sora Tahpenesei i-a născut pe fiul său Ghenubat. Tahpenes l-a înţărcat în casa lui Faraon; şi Ghenubat a fost în casa lui Faraon, în mijlocul copiilor lui Faraon. ²¹ Când a auzit^(AR) Hadad, în Egipt, că David a adormit cu părinţii lui şi că Ioab, căpetenia oştirii, murise, a zis lui Faraon: „Lasă-mă să mă duc în ţara mea.” ²² Şi Faraon i-a zis: „Ce-ţi lipseşte la mine, de doreşti să te duci în ţara ta?” El a răspuns: „Nimic, dar lasă-mă să plec.” ²³ Dumnezeu a ridicat un alt vrăjmaş lui Solomon: pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la stăpânul său Hadadezer^(AS)[a], împăratul din Ţoba. ²⁴ El strânsese nişte oameni la el şi se făcuse capul cetei când^(AT) a măcelărit David oştile stăpânului său. S-au dus la Damasc şi s-au aşezat acolo şi au domnit la Damasc. ²⁵ El a fost un vrăjmaş al lui Israel în tot timpul vieţii lui Solomon, în acelaşi timp când îi făcea rău Hadad şi ura pe Israel. El a împărăţit peste Siria.

Prorocul Ahia vesteşte lui Ieroboam dezbinarea

²⁶ Şi Ieroboam^(AU), slujitorul lui Solomon, a ridicat mâna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, efratit din Ţereda, şi avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua. ²⁷ Iată cu ce prilej a ridicat^(AV) el mâna împotriva împăratului. Solomon^(AW) zidea Milo şi închidea spărturile cetăţii tatălui său, David. ²⁸ Ieroboam era tare şi viteaz, şi Solomon, văzând pe tânărul acesta la lucru, i-a dat privegherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif. ²⁹ În vremea aceea, Ieroboam, ieşind din Ierusalim, a fost întâlnit pe drum de prorocul Ahia^(AX) din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amândoi singuri pe câmp. ³⁰ Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o^(AY) în douăsprezece bucăţi ³¹ şi a zis lui Ieroboam: „Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte^(AZ) Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon şi-ţi voi da zece seminţii. ³² Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate seminţiile lui Israel. ³³ Şi aceasta, pentru că^(BA) M-au părăsit şi s-au închinat înaintea Astarteei, zeiţa sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentru că n-au umblat în căile Mele, ca să facă ce este drept înaintea Mea şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon. ³⁴ Nu voi lua din mâna lui toată împărăţia, căci îl voi ţine domn în tot timpul vieţii lui, pentru robul Meu David, pe care l-am ales şi care a păzit poruncile şi legile Mele. ³⁵ Dar^(BB) voi lua împărăţia din mâna fiului său şi-ţi voi da zece seminţii din ea; ³⁶ voi lăsa o seminţie fiului său, pentru ca robul Meu David^(BC) să aibă totdeauna o lumină înaintea Mea la Ierusalim, cetatea pe care am ales-o să pun în ea Numele Meu. ³⁷ Pe tine te voi lua şi vei domni peste tot ce-ţi va dori sufletul, vei fi împăratul lui Israel. ³⁸ Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi^(BD) cu tine, îţi voi^(BE) zidi o casă trainică, aşa cum am zidit lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. ³⁹ Voi smeri prin aceasta sămânţa lui David, dar nu pentru totdeauna’.” ⁴⁰ Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Şi Ieroboam s-a sculat şi a fugit în Egipt, la Şişac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt până la moartea lui Solomon.

Moartea lui Solomon

⁴¹ Celelalte^(BF) fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el şi înţelepciunea lui nu sunt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon? ⁴² Solomon a domnit patruzeci de ani^(BG) la Ierusalim peste tot Israelul. ⁴³ Apoi Solomon a adormit^(BH) cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam^(BI).

ÎMPĂRAŢII LUI IUDA

ŞI ÎMPĂRAŢII LUI ISRAEL, DE LA DEZBINAREA ÎMPĂRĂŢIEI PÂNĂ LA IOSAFAT, ÎMPĂRATUL LUI IUDA, ŞI AHAB, ÎMPĂRATUL LUI ISRAEL

Capitolele 12—22. 2 Cronici 10—20. Osea 4:15,17; 6:10,11.

Dezbinarea împărăţiei

12 Roboam^(BJ) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. ² Când a auzit lucrul acesta Ieroboam^(BK), fiul lui Nebat, era tot în Egipt^(BL), unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia. ³ Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: ⁴ „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul^(BM); acum, tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” ⁵ El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat. ⁶ Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” ⁷ Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă^(BN) vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.” ⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui. ⁹ El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: ‘Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău’?” ¹⁰ Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!’ Să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. ¹¹ Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane’.” ¹² Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!” ¹³ Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii ¹⁴ şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.” ¹⁵ Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cârmuit^(BO) de Domnul în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese^(BP) Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. ¹⁶ Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce^(BQ) parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui. ¹⁷ Copiii lui Israel^(BR) care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. ¹⁸ Atunci, împăratul Roboam a trimis^(BS) la ei pe Adoram, care era mai-mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Astfel s-a dezlipit^(BT) Israel de casa lui David până în ziua de azi. ²⁰ Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura^(BU) care a mers după casa lui David. ²¹ Roboam^(BV), ajungând la Ierusalim, a strâns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleşi, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi s-o aducă înapoi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. ²² Dar Cuvântul^(BW) lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu: ²³ „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor şi spune-le: ²⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă suiţi şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine^(BX) s-a întâmplat lucrul acesta»’.” Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.

Cei doi viţei de aur

²⁵ Ieroboam a zidit Sihemul^(BY) pe muntele lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit^(BZ) Penuel. ²⁶ Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. ²⁷ Dacă poporul acesta se va^(CA) sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.” ²⁸ După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut^(CB) doi viţei de aur şi a zis poporului: „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată^(CC) Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” ²⁹ A aşezat unul din aceşti viţei la Betel^(CD), iar pe celălalt l-a pus în Dan. ³⁰ Şi fapta aceasta a fost un prilej^(CE) de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei până la^(CF) Dan. ³¹ Ieroboam a făcut o casă^(CG) de înălţimi şi a pus^(CH) preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. ³² A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea^(CI) care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus^(CJ) în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. ³³ Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese^(CK) după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel şi s-a suit la altar să ardă tămâie^(CL).

Un om al lui Dumnezeu vorbeşte împotriva altarului

13 Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit^(CM) din Iuda la Betel, trimis de Cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea^(CN) Ieroboam la altar să ardă tămâie. ² El a strigat împotriva altarului, după Cuvântul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia^(CO); el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti!’ ” ³ Şi în aceeaşi zi a dat un^(CP) semn zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa.” ⁴ Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeţi-l!” Şi mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui s-a uscat şi n-a putut s-o întoarcă înapoi. ⁵ Altarul s-a despicat şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu Cuvântul Domnului. ⁶ Atunci, împăratul a luat cuvântul şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te^(CQ) Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.” Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. ⁷ Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, şi-ţi voi da^(CR) un dar.” ⁸ Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Jumătate^(CS) din casa ta să-mi dai, şi n-aş intra cu tine. Nu voi mânca pâine şi nu voi bea apă în locul acesta, ⁹ căci iată ce poruncă mi-a fost dată prin Cuvântul Domnului: ‘Să^(CT) nu mănânci pâine, nici să nu bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce’.” ¹⁰ El a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

Omul lui Dumnezeu, omorât de un leu

¹¹ În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate, ¹² el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. ¹³ Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar şi a încălecat pe el. ¹⁴ S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.” ¹⁵ Atunci, el i-a zis: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci.” ¹⁶ Dar el a răspuns: „Nu pot^(CU) nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta, ¹⁷ căci mi s-a spus prin Cuvântul^(CV) Domnului: ‘Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce’.” ¹⁸ Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine, şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: ‘Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă’.” Îl minţea. ¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. ²⁰ Pe când stăteau ei la masă, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului care-l adusese înapoi. ²¹ Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău, ²² pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care^(CW) îţi spusese: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo», trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi’.” ²³ Şi, după ce a mâncat pâine şi a băut apă prorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar. ²⁴ Omul lui Dumnezeu a plecat şi a fost întâlnit pe drum de un leu^(CX) care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el şi leul stătea şi el lângă trup. ²⁵ Şi nişte oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum şi leul stând lângă trup şi au spus lucrul acesta la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân. ²⁶ Când a auzit lucrul acesta, prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâşiat şi l-a omorât după cuvântul pe care i-l spusese Domnul.” ²⁷ Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” Au pus şaua pe măgar ²⁸ şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar. ²⁹ Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi l-a dus înapoi, şi bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească şi să-l îngroape. ³⁰ I-a pus trupul în mormânt şi l-a jelit zicând: „Vai^(CY), frate!” ³¹ După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele^(CZ) lângă oasele lui. ³² Căci se^(DA) va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor capiştilor de înălţimi din cetăţile^(DB) Samariei.”

Neascultarea lui Ieroboam

³³ După întâmplarea^(DC) aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăşi preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul – pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor. ³⁴ Şi fapta aceasta a fost^(DD) un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam şi pentru aceasta a fost nimicită^(DE) ea şi ştearsă de pe faţa pământului.